Calin Popovici

Biografie şi Bibliografie

 -
Călin Popovici - (n. 4 octombrie 1910, Galați - d. 16 ianuarie 1977, București), astronom, astrofizician și geodez român, ales post-mortem membru al Academiei Române(1990)

Profesorul Călin Popovici, care a ocupat o poziție specială printre oamenii de știință din generația sa, caracterizat prin pasiunea sa extraordinară pentru astronomie, prin seria de cercetări și prin anvergura proiectelor și rezultatelor sale, a pus fundamentul cercetărilor de fizică solară, de fotometrie a stelelor și geodezie spațială în România. El este cel care pentru prima dată a început predarea astrofizicii generale și a fizicii solare la Universitatea din București.

Profesorul Călin Popovici a inițiat colaborări internaționale care au permis cercetătorilor de la Observatorul București să participe la multiple programe și conferințe sau stagii în străinătate, în ciuda dificultăților din aceea vreme.

Vocația sa pentru astronomie a început din timpul copilăriei sale. A explicat în memoriile sale intenția pe care a avut-o, de a o publica într-o carte intitulată: “Lumini și umbre” : “Dacă mă întreb în ce moment s-a născut pasiunea mea pentru astronomie, căreia i-am dedicat toată viața mea, răspunsul vine din adolescența și copilăria mea din care primesc lumini slabe.” Primele amintiri despre astronomie sunt legate de o lunetă de marinar cu care el a privit seara cerul plin de stele din grădina casei sale. Spectacolul l-a fascinat ”mai ales prin sentimentul de imensitate, infinit și eternitate ” pe care i l-a inspirat. La 12-13 ani el citea “Jurnal de științe și călătorii” și cărțile lui Victor Anestin, precum și alte cărți care depășeau nivelul vârstei sale. Mărturisea că: “Activitatea mea astronomică s-a dezvoltat când tatăl meu mi-a cumpărat o lunetă Secretan de 80 mm pe care am primit-o alături de un trepied masiv, direct din Franța, într-o cutie din lemn de nuc”. Cu această lunetă, elevul Călin Popovici a observat și a desenat petele solare. De asemenea, a observat marea opoziție a planetei Marte și a stelelor variabile prin metoda Argelander. El a trimis observațiile sale asupra stelelor variabile la asociația astronomilor din Lyon-Franța, unde aceștia le-au publicat în buletinul Observatorului și le-au trimis de asemenea la colegiul Harvard.

Elevul și astronomul amator Călin Popovici a scris și despre observațiile sale solare și stelare în revista :”Amicii cerului”, editată de Alex Robescu Pollux, în București. Călin Popovici cu fratele său și câțiva amici (Cristofor și Negoiță), au fondat la Galați, o Asociație de Astronomi Români, cu ajutorul profesorului Constantin Pârvulescu. Printre personalitățile care l-au influiențat pe Călin Popovici se pot menționa Camille Flammarion, evocat de către dânsul în buletinul astronomilor din Galați, abatele Moreux, Angelo Secchi și de asemenea Victor Anestin. “Motivul pentru care eu am devenit un profesionist” scria Călin Popovici “nu îl datorez doar acestora ci și anturajului și mai ales dispoziției morale interioare, deoarece nu am vrut să trădez pasiunea mea din tinerețe, și am perseverat-o în timp ce alții au făcut-o doar în grabă (asemenea fratelui meu) sau ca alții care, uitând pasiunile din tinerețea lor, au urmărit scopurile materiale. Această nevoie interioară de constanță și principialitate mi-a produs și unele neplăceri mai târziu dar eu am considerat că devotamentul față de munca pe care eu o iubesc și pe care eu o cred superioară în societatea care mă înconjoară, reprezintă datoria supremă”.

El nu și-a ascultat tatăl care voia să-l vadă inginer sau bancher, dar având încredere constantă în ideile sale, el a urmat studii de astronomie. După ce și-a terminat studiile liceale, invitat de către Observatorul din Lyon, Călin Popovici a plecat în Franța, în 1928, cu dorința de a urma Universitatea:”dar nu am putut rămâne printre străini mai mult de două luni” spune el. Reîntors în țară, el va urma Universitatea din București.

Ne povestește despre iluștrii săi profesori :”Țițeica m-a învățat geometria, Pompeiu mecanica, Davidoglu analiza și David Emmanuel teoria funcțiilor. Cât despre astronomie, aici domnea cel care a fost primul meu profesor de specialitate, Nicolae Coculescu, cu ținuta sa mândră.” Călin Popovici și-a început cariera sa de astronomie, ca profesionist la Observatorul din București în 1930 pe când era încă student în anul III. A trecut prin toate etapele ierarhice: observator–calculator, preparator, asistent, șef de lucrări, până în 1947, când postul său a fost suprimat ,dar apoi a fost reînființat în 1949. În această perioadă Călin Popovici a fost profesor în învățământul liceal.

Intre 1945-1947 Călin Popovici a colaborat cu revista” Revue des Etablissments Royales” prin articole de astrofizică și de cosmologie sau de cultură. Și-a obținut doctoratul în 1949, la București, cu o teză care trata probleme legate de mișcarea Soarelui în sistemul local de mișcări proprii de stele.

A început să predea astrofizica la Facultatea de Fizică și Matematică din București. Între 1952-1961 a predat astronomia geodezică și cartografia la Academia Militară Tehnică, unde a fost numit profesor universitar. În 1961 s-a transferat la Institutul de Construcții unde preda și cursuri de gravimetrie. Preda fizica solară la Universitatea București și Facultatea de Matematică, înainte de 1957. Cu intuiție și avânt, urmărind evoluția științei din lumea întreagă, profesorul Călin Popovici a propus achiziționarea de instrumente și organizarea de observații solare regulate la Observatorul din București începând cu anul 1955. Rezultatele observațiilor solare au fost publicate într-un buletin anual: Observații solare (Observations solaires), începând cu anul 1955.

Prin punerea în funcțiune a unui telescop Cassegrain de 50/ 750 cm, în 1962, Călin Popovici a inițiat și observații de stele variabile, utilizând astfel experiența acumulată pe parcursul unui stagiu pe care l-a făcut în Germania. Cu aceste două domenii el a pus fundamentul secției de astrofizică de la Observatorul din București împlinindu-și astfel visele din tinerețe. În 1957, după lansarea primului satelit artificial profesorul Călin Popovici a anexat secției de astrofizică o stație pentru observarea sateliților. A introdus noi metode de lucru pentru observarea sateliților: determinarea înălțimilor și coordonatelor geometrice, studiind astfel parametrii atmosferei terestre – lucrarea sa “Utilizarea sateliților artificiali ai Terrei în geodezie” a fost prezentată la al XIII –lea Congres de Astronautică de la Varna. Dar principala sa contribuție la studiul sateliților a reprezentat-o metoda “cercului de simultaneitate”, cu care a determinat în 1962, prima direcție spațială în Europa, între București și Potsdam. Metoda sa a fost aplicată cu succes în Franța, Germania și Rusia și a primit drept recompensă premiul “Gheorghe Lazăr” al Academiei Române în 1966. Călin Popovici a participat la numeroase congrese internaționale și a fost de asemenea membru a câtorva organizații notabile. Ca și delegat național în cadrul Comitetului Internațional de Cercetări Spațiale (COSPAR) a lucrat în comisia 1C, referitoare la geodezie și geodinamică cu sateliți.

El a organizat programe speciale și în cadrul colaborărilor cu organizația Intercosmos. Cu ocazia eclipsei totale de soare, la 15 februarie 1961, profesorul a pregătit proiecte pentru observarea formelor coroanei solare în lumină albicioasă, H–alpha și la undă verde (5303 Å) și de asemenea observații polarimetrice asupra coroanei. Prezența norilor a permis obținerea a 5 fotografii a coroanei solare cu ajutorul unui avion, aceste fotografii permițându-i studiul luminii și formei coroanei.

Călin Popovici a publicat, singur sau în colaborare, cărți detaliate și rezultate ale observațiilor asupra acestor probleme. Profesorul Călin Popovici a creat noi domenii de cercetare astronomică în România prin organizarea secției de astrofizică din cadrul Observatorului București. El a fost în mod constant ajutat de academicianul Gheorghe Demetrescu, directorul Observatorului în aceea perioadă. Gheorghe Demetrescu spunea despre colaboratorul său: "Fără îndoială că domnul Călin Popovici este specialistul nostru cel mai bine pregătit în probleme de astrofizică și de asemenea și în calitate de profesor sau organizator și coordonator de lucrări în acest domeniu." Datorită dezvoltării astrofizicii în țara noastră, profesorul Călin Popovici avea în proiect construcția unui nou Observator Național de Astrofizică în afara orașului. Din păcate, el nu a găsit înțelegere printre persoanele responsabile la aceea vreme. Schimbările organizatorice, prin trecerea Observatorului de sub direcția Academiei Române, mai întâi la Ministerul de Învățământ, în 1947 apoi la Institutul de Fizică Atomică, în 1977, a determinat ca acest proiect să nu se realizeze. Profesorul Călin Popovici a părăsit această lume în 1977, lăsând în urmă un colectiv de 18 cercetători în secția de astrofizică a Observatorului și 140 lucrări științifice. Secția de astrofizică a fost suprimată până în 1990, când Observatorul a devenit componentă principală a Institutului de Astronomie al Academiei Române.

Călin Popovici a fost un adevărat profesor și creator de școală, deoarece “ astronomia este prima știință și modelul perfect pe care trebuie să-l posede mintea fiind oferit inteligenței umane avide de explicații și previziuni”. Rezultatele sale excepționale au fost recunoscute în schimbul titlului de academician post-mortem pe care Academia Română i l-a acordat în anul 1990.

Cărti de Calin Popovici


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON