Dan Badarau

Biografie şi Bibliografie

 -
Dan Bădărău (6 decembrie 1893, Iaşi — 2 iulie 1968, Bucureşti)

Filosof, logician şi profesor la Universitatea din Iaşi.

DATE BIOGRAFICE

D.B. s-a preocupat în principal de probleme de logică clasică şi epistemologie, dar şi de istoria filosofiei. A absolvit Liceul „Saint Louis” din Paris, unde şi-a luat bacalaureatul în 1912. A parcurs studii universitare la Iaşi, finalizate în 1917, când şi-a obţinut licenţa în drept; la Paris a dobândit licenţa în litere, în 1919. Şi-a susţinut teza de doctorat la Sorbona în 1924, cu titlul Essai sur la pensée, iar ca lucrare secundară – Un système matérialiste métaphysique au XIXe siècle. La philosophie de Basile Conta. A fost conferenţiar în intervalul 1926–1938 şi profesor (1938–1949) la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, Catedra de filosofie şi logică, unde a ţinut cursuri de logică. A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie din Bucureşti (între 1949 şi 1964) şi la Centrul de Logică al Academiei Române (între 1964 şi 1968), unde a ocupat funcţia de şef de secţie – din 1964. În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

OPERA

Pe linie kantiană, D.B. este interesat în primul rând este posibilitatea raţionalităţii în genere, de problema gândirii ca atare. Din acest punct de vedere, este relevant titlul lucrării care avea drept conţinut teza sa de doctorat, Essai sur la pensée. D.B. se angajează din tinereţe, aşadar, pe drumul cercetărilor care au în prim-plan raţionalitatea şi gândirea discursivă. Pe măsură ce aprofundează problematica, se conturează din ce în ce mai clar o poziţie opusă intuiţionismului, poziţie de pe care D.B. formulează distincţia dintre gândirea „pură” (subconştientă) şi gândirea logică, discursivă, singura capabilă să furnizeze fundamentul pentru filosofie şi ştiinţă, în general.
Cel mai important domeniu al cercetărilor lui D.B. este logica; a studiat logica lui Aristotel, fiind influenţat de aceasta. Ca perspectivă generală, a rămas loial logicii tradiţionale, considerând că aceasta este capabilă să rezolve chestiuni care ar ţine de alt tip de abordare – logico-matematic. Deşi adept al logicii clasice, D.B. nu doar că nu respinge logica matematică (căreia îi recunoaşte statutul aparte şi posibilităţile), dar evită programatic căderea în formalism. Aplecarea spre conţinut nu trebuie să eludeze preocuparea pentru formă.
Dintre chestiunile de logică, D.B. s-a oprit asupra problemei atribuirii şi judecăţii. Pornind de la problema atribuirii, analizează posibilitatea acesteia în judecată. Excursul este unul de tip istoric, dar şi sistematic, prezentarea chestiunii începând cu Platon şi cu Aristotel. Atribuirea este, pentru D.B., un act fundamental şi elementar al gândirii. Analiza în cadrul judecăţii include şi problema copulei a fi. În ceea ce priveşte judecata, avem o unitate a gândirii, scopul logicii fiind de a determina condiţiile actului spiritului care structurează diversul intuiţiei sensibile.
Interesul pentru epistemologie este legat de semnificaţia logicii în general, ca expresie a modului de gândire însuşi. Ca poziţie metafizică, D.B. a parcurs o traiectorie dinamică, de la adeziunea pentru un principiu singular, de factură spiritualistă (monismul), până la pozitivism şi materialismul dialectic. Chestiunile care ţin de psihologie sunt abordate în contextul distincţiei filosofice dintre psihic şi fizic, D.B. fiind situat pe poziţii opuse intuiţioniştilor.
Aplecarea asupra istoriei filosofiei s-a materializat în lucrări numeroase, printre care studii şi monografii despre Aristotel, Pascal, Dimitrie Cantemir, Leibniz, Newton, d’Holbach, Montesquieu, Montaigne, Locke, Condillac, Schopenhauer, Charles Fourier şi Vasile Conta.


BIBLIOGRAFIE

    Essai sur la pensée, Iaşi, Tipografia „Opinia”, 1924.
    Un système matérialiste métaphysique au XIXe siècle. La philosophie de Basile Conta, Paris, P.U.F., 1924.
    L’individuel chez Aristote, Paris, Éditions Boivin et Cie, 1926.
    O sută de ani de naturalism în România, Iaşi, Tipografia „Opinia”, 1930.
    Du jugement comme acte signifiant, Iaşi, Brawo, 1943 (reeditare: Laussane, F. Roth & Cie, 1944).
    Dialectica materialistă, Bucureşti, Institutul de Filosofie al Academiei Române, 1963.
    Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, Editura Academiei, 1964.
    G.W. Leibniz. Viaţa şi personalitatea filosofică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966.
    Logos şi ethos, Bucureşti, Editura Academiei, 1968.
    Scrieri alese, 3 vol., Bucureşti, Editura Academiei, 1979, 1983, 1986.
    Din istoria filosofiei universale. Studii introductive, prefaţă de Vasile Pavelcu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.

Cărti de Dan Badarau


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON