Daniil Harms

Biografie şi Bibliografie

 -
Daniil Harms (rusă: Даниил Иванович Хармс) (30 decembrie S.V. 17 decembrie 1905 — 2 februarie 1942), a fost un reprezentant al avangardei literare ruseşti.

Viaţa şi opera

Născut Daniil Ivanovich Yuvachev (Даниил Иванович Ювачёв) în St. Petersburg, scriitorul şi-a ales aproximativ 30 de pseudonime, dintre care cele mai frecvente au fost Kharms (de la "Charms" - farmec(-e) în limba engleză) şi Harms (semnificând, tot în engleză, "vătămări"). A fost fiul unei institutoare şi al unui ofiţer de marină care fusese închis în timpul Rusiei ţariste datorită vederilor anarhiste, devenind după perioada de detenţie pacifist tolstoian. Tânărul Daniil a avut parte de o educaţie severă la Şcoala Sf. Petru din St. Petersburg, unde învăţă germana şi engleza. În 1924 începu să studieze electrotehnica în oraşul de baştină, în 1925 istoria artei. Nici unul din cele două studii nu le va absolvi.

În 1925 Harms debută ca recitator pe scena unor teatre mărunte, în 1926 el se înscrise în Asociaţia Poeţilor din Leningrad. În acelaşi an i se publică prima poezie. Iniţial apropiat cercului futuriştilor şi deci lui Vladimir Maiakovski, poetul îşi desfăşură apoi activitatea literară conform unui propriu program, care nu prevedea distanţarea faţă de principiile lingvistice caracteristică poeziei "de dincolo de raţiune" ("sa'umniki") a futurişilor ruşi, ci doar transformări fonetice ale cuvintelor, fără jocuri semantice. Absurdul este obţinut la Harms prin asocierea paradoxală de noţiuni.

Harms înfiinţă în 1926 împreună cu Alexandr Wedenski "Şcoala Cinari", care declara progamatic lupta împotriva simţului comun şi a mediocrităţii. Membrii acestei şcoli reprezentau toate domeniile creaţiei artistice, cel al liricii, al teatrului, al cinematografiei, al muzicii şi al artelor plastice. Din această şcoală se născu apoi, în 1927, mişcarea dadaistă "Oberiu". Literatura mişcării, caracterizată de umorul absurd, nu a fost acceptată de către autorităţile sovietice. Grupul a fost aşadar interzis doar la câteva luni după înfiinţare.

Începând cu anul 1928 poetul va colabora şi cu diverse reviste pentru copii: "Ciş" ("Scatiul"), "Ioş" ("Ariciul"), sau "Sverciok" ("Licuriciul"). Datorită modului inconvenţional de a scrie povestioare şi poezii el a fost arestat consecutiv în anii 1931 şi 1932, ultima dată fiind exilat împreună cu Wedenski la Kursk.

În timpul vieţii Harms a publicat doar câteva poezii şi povestiri pentru copii. Poetul declară adesea că nu-l interesează decât chestiunile lipsite de sens şi de un scop practic. După arestările din anii treizeci scriitorul îşi va scrie opera în ascuns, nemaiîndrăznind să comunice literar nici cu cei mai apropiaţi prieteni. Printre creaţiile sale se numără balade absurde, mistificări matematice, rugi la adresa unui Dumnezeu absent, miniaturi în proză şi piese de teatru. Această operă s-a putut păstra în manuscris datorită scriitorului Iacov Druskin, care făcu posibilă în 1967 publicarea primelor texte de Harms în Literaturnaia Gazeta. Poetul intră în atenţia publicului din întreaga lume începând cu anul 1978, odată cu apariţia primului din cele patru volume de poezii în original şi în traducere germană într-o editură din Bremen[1].

Personajele lui Harms nu au identitate, ci rămân în postura unor statişti. Ele sunt caracterizate sumar prin setea de a trăi şi de a cunoaşte, senzualitate şi o agresivitate instinctivă. Discursul lor analizează aproape în mod deconstructivist mecanismele sociale şi nu duce decât la rezultate tautologice. Astfel, un filosof care este un alter ego al scriitorului ajunge la concluzii neutilizabile, un student de fizică îndrăgostit vede în mod halucinant doar corpuri care se atrag, un pasionat de bricolaj doreşte să observe electricitatea cu ajutorul microscopului. Aceste strădanii îşi află deseori sfârşitul într-un gol simbolizat de cifra zero, formată de exemplu de cercurile care se lărgesc pe suprafaţa apei şi dispar. Rugile sunt adresate cu atitudinea tipică liricii baroce unui Deus absconditus şi îl caracterizează pe adresantul lor, ele sunt ca şi acţiunile absurde legate de masca pe care o adoptă fiecare personaj. În ipostaza de artist, eul liric îşi doreşte de la creator o stăvilire a fluxului creaţiei, în cea de om în "état de nature" (Rousseau), un remediu pentru concupiscenţa sa.

Scriitorul a murit probabil din cauza subnutriţiei în timpul asediului german al Leningradului, închis în secţia de psihiatrie a unei închisori sub pretextul că literatura sa pentru copii este subversivă şi nefastă, deoarece ar fi întrebuinţat mijloacele de expresie ale mişcării "Oberiu".

Opera

Traduceri în limba română

    * Daniil Harms: Mi se spune capucin, culegere de povestiri, traducere, prefaţă şi note de Emil Iordache, Iaşi 2002, ISBN 973-681-058-5.

    * Daniil Harms, Un spectacol ratat, traducere de Ioan Radin - Peianov, Ed. Junimea, Iaşi, 1982 (culegere de povestiri)

Harms în cinematografie

Cazul Harms (1988), film prezentat la Cannes de regizorul iugoslav Slobodan D. Persic.

Cărti de Daniil Harms


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON