Dumitru Berciu

Biografie şi Bibliografie

 -
Dumitru Berciu (27 ianuarie 1907, sat Bobaiţa, comuna Malovăţ, judeţul Mehedinţi - 1 iulie 1998, Bucureşti) - istoric, arheolog şi profesor universitar. Şcoala primară în comuna natală, studiile liceale la Dr. Tr. Severin, iar studiile universitare în Bucureşti, încheiate în 1932. Devine profesor secundar, activitate desfăşurată peste un deceniu (1933-1945). Este membru al Şcolii Române din Roma. Îşi ia doctoratul în filosofie şi litere (1938), devine şef al misiunii arheologice române, secretar şi apoi director al Institutului român din Albania (1938-1944). Adaugă calitatea de membru al Institutului de Preistorie din Viena. Devine conferenţiar şi apoi profesor la Catedra de Istoria Românilor a Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti (din 1945).

În anii 1948-1952 susţine şi un curs de istoria artei universale. Devine şi membru al Societăţii Traheologice a Iugoslaviei (din 1960). Paralel cu activitatea la catedră, este consilier şi apoi şef de sector la Institutul de Arheologie Bucureşti (din 1948). Exercită funcţia de decan al Facultăţii de Istorie (Universitatea Bucureşti, 1966-1971). Este membru corespondent al Institutului arheologic din Germania (din 1965), membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (din 1970). A participat în calitate de om de ştiinţă sau a trimis comunicări la numeroase congrese internaţionale de specialitate în ţară şi peste hotare.

Pentru activitatea sa ştiinţifică, Berciu a fost distins de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan” (1936) şi „N. Bălcescu” (1961). Activitatea de cercetare istorică şi de arheolog, ca şi cea de profesor, au constituit pentru Berciu izvoare fundamentale ale operei sale. El este unul din cei mai fecunzi arheologi români. Activitatea de arheolog a mers mână în mână cu cea de istoric, căpătând o viziune largă asupra epocii antice, ca fiind pe cât de complexă, pe atât de profundă. Complexitatea şi varietatea problemelor abordate se referă la faptul că Berciu a studiat temeinic problemele pe baza cercetărilor de teren şi a prelucrării imensului material descoperit, întotdeauna inedit şi de contribuţie, aplicând o metodă profund ştiinţifică în investigaţie. Cuprinde astfel problematica unei întinse epoci a antichităţii, începând cu neoliticul şi sfârşind cu epoca geto-dacică.

Berciu a acordat însă o atenţie deosebită studierii neoliticului în România, în special a culturilor: Hamangia, Gumelniţa, Boian, Vădastra, Sălcuţa, Petreşti, izbutind să stabilească la unele din aceste culturi periodizarea şi conţinutul lor. Conduce cu competenţă şi profesionalism săpăturile arheologice de pe şantierele de la Petru Rareş, Tânganu, Ostrovul Simian, Vlad Ţepeş, Pietrele, Alba Iulia (Lumea nouă), Petreşti, Verbicioasa, Sălcuţa, Cernavoda, Hamangia, Tariverdi, Ocniţa, Verbiţa etc. Activitatea de profesor universitar a avut în vedere atât o corectă şi bogată informare la zi a studenţilor, cât şi formarea câtorva generaţii de istorici şi arheologi.

La Berciu, cercetarea istoriei Românilor ţine seamă însă şi de încadrarea ei într-o arie mai largă de culturi şi civilizaţii, fapt care se referă la relaţiile geto-dacilor cu lumile (societăţile) învecinate. Nu este întâmplător astfel faptul că savantul dă istoriografiei române o lucrare de mare însemnătate şi valoare ştiinţifică certă: Lumea celţilor devenită de referinţă şi aşezată lângă Dacia lui Vasile Pârvan sau Dacia preistorică a lui N. Densuşianu.

Lucrări de referinţă

• Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939;
• Noile săpături arheologice din Ardeal, în „Dacia Traiană”, Sibiu, 1944;
• Descoperiri din epoca feudală timpurie în raionul Alba Iulia, în Materiale şi cercetări arheologice, vol. IV, Bucureşti, 1957;
• Istoria României, vol. I, colaborator, Bucureşti, 1960;
• Contribuţii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări, Bucureşti, 1961;
• Din istoria Dobrogei, vol. I (partea I, 6 rânduri, comuna primitivă), Bucureşti, 1965;
• Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Bucureşti, 1966;
• Cultura Hamangia, Bucureşti, 1966;
• Neue Forschungsergebnisse zur Vorgeschichte Rumaniens, Bonn, 1966;
• România before Burebista, Londra, New York şi Washington, 1967;
• Cetatea Alba Iulia, ediţia II, în colaborare, Bucureşti, 1968;
• Arta traco-getică, Bucureşti, 1969;
• Lumea celţilor, Bucureşti, 1970;
• Les cultes orientaux dans la Dacie meridionale, Leiden, 1976.

Cărti de Dumitru Berciu


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON