Dumitru Popescu

Biografie şi Bibliografie

 -
Dumitru Popescu, zis „Dumnezeu”, (n. 1928, Turnu-Măgurele) este un fost om politic comunist şi jurnalist, prozator, poet şi memorialist român.

Studii

Popescu a absolvit facultatea de ştiinţe economice în 1951.

Începuturi. Jurnalist

Debutează ca jurnalist în timpul studenţiei (în 1950), la revista „Contemporanul”. În 1956, cu ocazia pregătirii congresului Uniunii Tineretului Comunist, Nicolae Ceauşescu îl invită pe Dumitru Popescu (deşi cei doi nu se cunoscuseră anterior) să ocupe funcţia de redactor-şef al ziarului „Scînteia tineretului” – va rămâne aici până în 1960. Vreme de doi ani este director general al Agerpres. După o pauză de trei ani, va reveni în jurnalism în 1965, de data aceasta ca redactor-şef la „Scînteia”, unde lucrează până în 1968.

Activitatea politică

Popescu se înscrie în Partidul Comunist Român în 1953. În 1962 devine vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (altfel spus, ministru adjunct al Culturii), funcţie pe care o va avea până în 1965. În acelaşi an devine membru al Comitetului Central al P.C.R. şi rămâne aici până la căderea regimului politic (1989). Din 1968, este secretar al Comitetului Central, iar un an mai târziu devine membru al CPEx (Comitetul Politic Executiv) al Comitetului Central.

În anii optzeci (din 1981), devine rectorul Academiei de învăţămînt social-politic „Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti, universitate exclusiv specializată în recrutarea cadrelor Partidului Comunist Român.

Popescu despre Ceauşescu

Dumitru Popescu a jucat un rol semnificativ în construirea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, preşedintele României socialiste. La capătul vizitei acestuia în China şi Coreea (1971), s-a plâns de proasta documentaţie oferită de membrii delegaţiei (între care şi Ion Iliescu); prin urmare, sarcina i-a revenit lui Popescu, acest moment fiind unul decisiv pentru relaţia dintre cei doi. În discursurile sale, Popescu va aduce comparaţii între Ceauşescu şi Pericle, Napoleon Bonaparte sau Abraham Lincoln. Ioan T. Morar lansează o comparaţie între influenţa exercitată de Popescu asupra imaginii publice a lui Ceauşescu şi propaganda condusă de Joseph Goebbels în favoarea lui Adolf Hitler.

Cunoscându-l îndeaproape, Popescu îl prezintă în interviurile acordate mai târziu ca pe un om care povestea puţine despre sine, dispreţuind „manierele de seducţie, plasându-le în afara rigorilor politicii şi a comportamentului militantului comunist. Miza pe autoritatea funcţiei sale, pe datoria subordonaţilor de a se conforma şi pe împrejurarea că strategia sa era de natură să mobilizeze singură.”. Popescu aminteşte evoluţia spectaculoasă a gândirii lui Ceauşescu de la nivelul educaţiei modeste însuşite, îndeosebi ca urmare a discuţiilor purtate cu persoane publice (şefi de stat, oameni de cultură). Totodată, este confirmată agravarea sănătăţii mintale a lui Ceauşescu în anii optzeci, preschimbarea strategiilor sale în câteva obsesii şi transferul unei părţi însemnate a autorităţii proprii în seama soţiei sale, Elena Ceauşescu.

În calitate de scriitor

Popescu este autorul unui număr mare de volume în proză, poezie şi eseuri. După căderea regimului socialist, a scris mai ales memorialistică.

Lucrări

    * Am fost şi eu cioplitor de himere
    * Cronos autodevorându-se
    * Elefanţii de porţelan
    * Panorama răsturnată a mirajului politic
    * Pumnul şi palma (roman)

„Dumnezeu“

Dumitru Popescu este adesea evocat sub numele Popescu-Dumnezeu; nu se cunoaşte cu certitudine originea poreclei, dar există mai multe presupuneri. Unele păreri justifică numele prin severitatea politicianului faţă de subalternii săi. Ioan T. Morar vorbeşte despre o şedinţă de partid cu ziarişii din presa centrală, susţinută la Casa Scânteii, unde se pare că Popescu ar fi afirmat: „Eu sînt tatăl vostru, eu sînt mama voastră, eu sînt Dumnezeul vostru”.

Viaţa personală

Cenzurarea imaginilor cu animale din desenele animate transmise la finele anilor optzeci în emisiunea televizată Gala desenului animat a fost cerută de acelaşi Dumitru Popescu. Fără a fi confirmat de către acesta, un zvon din epocă vorbea că avusese un copil care s-a născut cu malformaţii grave, motiv pentru care căuta să evită în chip radical imaginile legate de copii sau animale.

Popescu este pensionar şi locuieşte în Bucureşti, într-un apartament din şoseaua Iancului. Pentru a scrie, vara pleacă la casa de vacanţă, aflată într-un sat din judeţul Teleorman.

Bibliografie

    * Betea, Lavinia. Trei decenii lângă Ceauşescu, interviu cu Dumitru Popescu, publicat în cotidianul „Jurnalul Naţional” (7 iunie 2007)
    * Chioreanu, Aurora şi Rădulescu, Gheorghe (coord., 1972). Mic dicţionar enciclopedic, Editura enciclopedică română, Bucureşti
    * Morar, Ioan T. L-am întâlnit pe Dumnezeu, editorial al ziarului „Cotidianul” (17 aprilie 2006)
    * Stoian, Florentina. „Dumnezeu” scotea animalele din desenele animate, interviu cu criticul de film Viorica Bucur, publicat de cotidianul „Adevărul” (11 iulie 2007)

Cărti de Dumitru Popescu


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON