Eugen Badarau

Biografie şi Bibliografie

 -
Eugen Bădărău (n. 19 septembrie / 2 octombrie 1887, Folteşti, Galaţi; d. 11 martie 1975, Bucureşti) a fost un fizician român, profesor universitar, director al Institutului de Fizică Bucureşti, membru al Academiei Române (din 1948). Este considerat fondatorul şcolii româneşti de descărcări electrice în gaze şi fizica plasmei.

Biografie

Eugen Bădărău s-a născut la 19 septembrie 1887 la Folteşti, Galaţi. A urmat cursurile liceului din Ismail şi în 1905 şi-a dat bacalaureatul. În dorinţa de a deveni inginer, a plecat în Austria şi s-a înscris la Technische Hochschule din Graz. După doi ani de studii politehnice (1905-1907), dorind să perfecţioneze partea teoretică, a plecat în Italia, înscriindu-se la Facultatea de Fizică a Universităţii din Pisa. În 1911 a obţinut licenţa în fizică; a rămas în continuare la Pisa, ca asistent şi doctorand al profesorului Angelo Battelli. A obţinut titlul de doctor în fizică în 1912, cu o teză intitulată Constanta dielectrică a gazelor şi amestecurilor gazoase. În lucrarea de doctorat a verificat experimental formula Clausius-Mossotti pentru aer şi diverse amestecuri de gaze până la presiuni de 300 atmosfere. A fost apoi asistent la Institutul de Fizică Experimentală din Pisa (1912-1914).

În anul 1914 a părăsit definitiv Italia şi a plecat în Rusia, la Petrograd, unde i-a fost oferit un post de asistent la Institutul de Fizică, la catedra profesorului Chwolson. În 1917 a devenit şef de secţie la Institutul de Optică de Stat. Ulterior a obţinut docenţa (1918) la Facultatea de Ştiinţe din Petrograd şi a funcţionat ca profesor la Institutul Fototehnic Superior (1918-1921). Cercetările sale în timpul şederii în Rusia s-au concentrat asupra problemelor de optică: a studiat birefringenţa corpurilor izotrope în câmp magnetic şi a pus la punct un nou tip de interferometru.

În 1921 a revenit în România în calitate de profesor agregat, apoi profesor şi şef al laboratorului de fizică experimentală, la Universitatea din Cernăuţi, unde a fost şi decan al Facultăţii de Ştiinţe (1926-1928). La Cernăuţi a iniţiat primele cercetări de fizica descărcărilor în gaze din România, devenind un deschizător de drumuri în domeniul fizicii plasmei.

În 1934 a fost chemat să preia conducerea catedrei de fizică corpusculară, nou înfiinţată în cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti; un an mai târziu a trecut la catedra de acustică, optică şi fizică moleculară (1935-1962). A funcţionat şi ca director tehnic al Radiodifuziunii Române (1940-1944). A fost directorul secţiei de optică şi spectroscopie din Institutul de Fizică al Academiei din Bucureşti/Măgurele (1949-1956), apoi directorul Institutului de Fizică Bucureşti al Academiei Române (1956-1975). În 1948 a devenit membru titular al Academiei Române (numită pe atunci „Academia RPR”).

A fost distins cu ordinul Meritul Ştiinţific (1966) şi cu titlul de Om de Ştiinţă Emerit (1962). A încetat din viaţă la 11 martie 1975, la Bucureşti.

Activitate profesională

Cercetările efectuate de Eugen Bădărău asupra descărcărilor electrice în gaze şi în fizica plasmei i-au adus recunoaşterea ca fondator al unei şcoli româneşti de cercetare în acest domeniu. A publicat o serie de articole devenite clasice despre izvoarele de ioni pozitivi, emisia secundară din corpurile solide, căderea catodică, descărcările în gaze la presiuni joase, influenţa sarcinii la pereţi asupra tensiunii de aprindere. A fost printre primii care au dovedit experimental existenţa emisiei electronice a metalelor sub influenţa bombardamentului cu ioni pozitivi. A urmărit îndeosebi măsurarea ionilor pozitivi în tuburile cu descărcări în gaze, izvoarele de ioni pozitivi, emisiunea secundară din solide, tensiunile de aprindere a efluviilor, luminozitatea remanentă a gazelor excitate.

A adus contribuţii importante la optică şi spectroscopie, acustică şi ultraacustică. Din iniţiativa sa a luat fiinţă în 1955 Comisia de Acustică a Academiei, al cărei preşedinte a fost. S-a ocupat de problema poluării sonore şi de aplicarea ultrasunetelor în testarea materialelor de construcţie. Unele cercetări interesante se referă la obţinerea parfumurilor şi la influenţa ultrasunetelor asupra germinaţiei plantelor.

Publicaţii

    * Bazele acusticii moderne (1952)
    * Introducere în acustică (1953)
    * Gaze ionizate

    I. Procese fundamentale (1963)
    II. Descărcări electrice în gaze (1965)
    Lucrarea a fost publicată şi în Franţa.

    * Fizica descărcărilor în gaze, Bucureşti, Editura Academiei RPR, 1957.

A publicat numeroase articole în reviste de specialitate.

Cărti de Eugen Badarau


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON