Gabriel Garcia Marquez

Biografie şi Bibliografie

 -
Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor şi scriitor columbian, care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă şi scurte istorii, unde fantasticul şi realul sunt combinate într-o lume liniştită de bogată imaginaţie, reflectând viaţa şi conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.

Biografie

Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García şi al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez şi Tranquilina Iguarán, în Aracataca.

Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăieşti pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absenţă de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la împlinirea celor 80 ani de viaţă şi 40 de la prima publicare a celei mai cunoscute nuvele: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

În 1936 moare colonelul Nicolás Márquez, motiv pentru care Gabriel García Márquez vine în Sincelejo, Sucre cu părinţii săi. Luni după aceea se mută în Barranquilla pentru a studia. În 1940 studiază primele clase în Colegiul San José (azi Institutul San José), după care călătoreşte în Zipaquirá şi termină ultimii doi ani şi bacalaureatul în Liceul Naţional de Baieţi (azi Colegiul Naţional San Juan Bautista de La Valle), până în 1946. În 1947 se duce în Bogotá cu intenţia de a studia Dreptul şi Ştiinţele Politice în Universitatea Naţionala din Columbia, carieră pe care o abandonează pentru a pleca în Cartagena de Indias să lucreze ca reporter la ziarul El Universal, după ce la 9 aprilie 1948 este asasinat liderul popular Jorge Eliécer Gaitán şi îi sunt arse câteva din scrierile sale din pensiunea unde locuia.

La sfârşitul anului 1949 revine în Barranquilla unde lucrează ca reporter şi columnist la ziarul El Heraldo. La cererea scriitorului Álvaro Mutis, García Márquez se întoarce în Bogotá în 1954 şi lucrează ca reporter şi critic cinematografic la ziarul El Espectador. În 1958, după ce rămâne o perioadă în Europa, Gabriel Márquez se întoarce în America Latină şi rămâne în Venezuela.

În Barranquilla s-a căsătorit cu Mercedes Barcha, care foarte curând i-a dăruit doi băieţi: Rodrigo (născut în 1959 în Bogotá) si Gonzalo (născut în Mexic trei ani mai târziu).

În 1960 după triumful revoluţiei din Cuba se duce în Havana şi lucrează pentru agenţia de presă creată de guvernul cubanez Presa Latină unde se împrieteneşte cu Ernesto Guevara.

În 1961 se instalează în New York fiind corespondent la Presa Latina. Decide să se mute în Mexic atunci când exilaţi cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critică şi ameninţă.

În 1967, García Márquez publică cea mai celebră opera a sa: Cien años de soledad (Un veac de singurătate), istorie care povesteşte trăirile familiei Buendía în imaginarul sat Macondo. Opera este foarte considerată privind realismul magic.

în 1969 se instalează in Barcelona (Spania) unde trăieşte mai mulţi ani stabilind legături cu numeroşi intelectuali.

Din 1975 locuieşte în Mexic, Cartagena de indias, Havana şi Paris.

În 1982 primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.

în 1988 este preşedintele unei grupări editoriale şi proprietarul revistei Revista Cambio în Columbia, dar în 2006 îşi vinde acţiunile.

În 2002 publică autobiografia sa intitulată: Vivir para contarla (Să trăieşti şi sa povesteşti).

În 1981 decide să se retragă în Mexic, unde locuieşte până în prezent, datorită persecuţiilor politice din partea guvernului Julio César Turbay Ayala (1978-1982).

La 22 martie 2008 scriitorul columbian Gabriel García Márquez celebrează nunta de aur cu soţia sa Mercedes Barcha.

Contribuţia şi cariera sa cinematografică

García Márquez dezvoltă un interes personal pentru cinematografie; în perioada de adolescenţă petrecută în Barranquilla, împreună cu pictorul Enrique Grau, scriitorul Álvaro Cepede Samudio şi fotograful Nereo López, participă la realizarea scurtmetrajului La langosta azul (Langusta albastră).

În 1950 studiază cinematografia în Centro Sperimentale Di Cinematografia di Roma, având ca profesori pe argentinianul Fernando Birri şi cubanezul Julio García Espinosa, care mai târziu vor fi declaraţi fondatorii Noului Cinematograf Latinoamericán.

Se ştie că multe opere cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez, care la fel ca mulţi intelectuali din acea epocă s-a semnat cu pseudonimul.

Filme la care a colaborat: El gallo de oro(1964) (Cocoşul de aur), Roberto Galvadón şi Tiempo para morir (1966) (Timp pentru moarte), En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu există hoţi), Juego peligroso (1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui Montiel), Mária de mi corazón (1979) (Maria inimii mele), etc..

În 1990 maestrul García Márquez călătoreşte în New York unde îl cunoaşte pe regizorul Woody Allen.

Opere

    * Ojos de perro azul, 1950 (Ochi de câine albastru);
    * La Hojarasca, 1955 (Frunze uscate);
    * Relato de un náufrago, 1955 (Povestea unui naufragiat);
    * El canibal, 1955 (Canibalul);
    * Un día después del sábado, 1955 (O zi după sâmbătă);
    * La mala hora, 1961 (O oră rea);
    * El coronel nu tiene quien le escriba, 1961 (Colonelului nu are cine să-i scrie);
    * Los funerales de la Mamá Grande, 1962 (Funeraliile bunicii);
    * Un señior muy viejo con unas alas enormes, 1966 (Un domn foarte bătrân şi cu nişte aripi enorme);
    * Cien años de soledad, 1967 (Un veac de singurătate);
    * Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo, 1968 (Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo);
    * Cuando era feliz e indocumentado, 1973 (Când eram fericit şi nedocumentat);
    * El otono del patriarca, 1975 (Toamna patriarhului);
    * Todos los cuentos, 1976 (Toate poveştile);
    * Crónica de una muerte anunciada, 1981 (Cronica unei morţi anunţate);
    * Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino);
    * Noticia de un secuestro, 1982 (Ştiri despre o răpire);
    * El amor en los tiempos del colera, 1985 (Dragoste in vremea holerei);
    * El general en su laberinto, 1989 (Generalul în labirintul său);
    * Vivir para contarla, 2002 (Să trăieşti şi să povesteşti);
    * Memorias de mis putas tristes, 2004 (Amintirile curvelor mele triste);
    * El rastro de tu sangre en la nieve (Urma sângelui tău pe zăpadă);
    * Del amor y otros demonios (Despre dragoste si alti demoni).

Premii

    * Premiul ESSO pentru nuvela La mala hora (1961);
    * Doctorat honoris causa din partea Universităţii din Columbia în New York, (1971);
    * Medalie din partea legiunii franceze din Paris (1981);
    * Decoraţia Águila Azteca în Mexic (1982);
    * Premiul Nobel pentru Literatură în Stockholm (1982);
    * Premiul de patruzeci de ani în Cenaclul Ziariştilor 1985;
    * Membru de onoare al institutului Caro şi Cuervo în Bogotá (1993);
    * Doctorat honoris causa din partea Universităţii din Cádiz 1994).

Cărti de Gabriel Garcia Marquez


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON