Gica Iutes

Biografie şi Bibliografie

 -
Gica Iuteş (17 septembrie 1925, Bârlad, judeţul Vaslui) este o poetă şi prozatoare. Este fiica Mariei (născută Iosipescu) şi a lui Vasile luteş, tehnician subofiţer, şi la naştere a primit numele Elena Georgeta. După terminarea liceului la Bârlad (1945), urmează la Bucureşti cursurile Facultăţii de Filologie, absolvind în 1949. Lucrează, începând din 1948, în domeniul presei, ca redactor la „Studentul român", apoi la „Scânteia tineretului", „Tânărul muncitor", „Pionierul", „Tânărul scriitor" şi „Luceafărul". Debutează cu poezie în 1949, la „Studentul român", cel dintâi volum fiind Să vă povestim despre noi (1950). Colaborează cu poezie, proză şi reportaj la „Luceafărul", „Contemporanul", „Flacăra", „Gazeta literară", „România literară" „Revue roumaine" etc. În 1962 a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1978 cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

Dedicându-se literaturii pentru copii, Iuteş şi-a canalizat interesul spre valorificarea unor scheme etice ale basmului popular, pe care se grefează influenţa prozei teziste a momentului, moralizatoare şi aşa-zis formativă. Cartea care o impune în epocă, Inimoşii (1953), e vizibil marcată de efortul scriitoarei de a se debarasa de unele clişee deformante, proprii „îndreptarului" literar al proletcultismului. Tentativă nereuşită, de vreme ce, dincolo de sprinteneala scriiturii, de opţiunea pentru intriga poliţistă, naraţiunea şi personajele ilustrează cum nu se poate mai explicit „valorile", „codul" educaţiei în spirit comunist, impuse celor mici.

Bunăoară, în consonanţă cu lecţia despre „cum am devenit stahanovist", în Cei de la Crisanta (1960), un copil orfan, „se integrează" în vâltoarea epocii postbelice contribuind la demascarea unui legionar criminal. De proza cu finalitate moralizatoare în stilul momentului Iuteş se îndepărtează târziu, realizând un salt vizibil prin apropierea de zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei aminteşte de tehnica filmului de animaţie, suspansul intervine mereu şi ţine treaz interesul cititorului (Atenţiune, Carolinal, 1970).

Întâmplările din Răpirea Mietei (1977) amintesc din nou de tiparul basmelor, dar eroii sunt personaje din contemporaneitate. Naraţiunea glisează între lumea reală şi cea inventată de imaginaţia copiilor, unele pasaje au aspectul textelor versificate în genul jocurilor de copii, mărind impresia de implicare a personajelor în acţiune. Cu gingăşie şi cu umor se pun în circulaţie personaje şi acţiuni de data aceasta plauzibile. Marea încărcătură emotivă care punctează proza scriitoarei rămâne un atu prin care Iuteş ocupă un loc, fie şi înscris între limite ideologice care îl diminuează, în literatura pentru copii.

Opera literară

• Să vă povestim despre noi, Bucureşti, 1950;
• Vlăstar voinicul, Bucureşti, 1950;
• Cum am devenit stahanovist, Bucureşti, 1953;
• Inimoşii, Bucureşti, 1953;
• Praştia năzdrăvană, Bucureşti, 1955;
• Băiatul şi noaptea, Bucureşti, 1957;
• Cei de la Crisanta, Bucureşti, 1960; ediţia (O stea din toate e a mea), Bucureşti, 1974;
• Faima detaşamentului, Bucureşti, 1963;
• Atenţiune, Carolinal, Bucureşti, 1970;
• Răpirea Mietei, Bucureşti, 1977;
• Măr roşu ca focul, Bucureşti, 1978;
• Dabada şi Nubanu, Bucureşti, 1978;
• Noi şi Arhimededoi, Bucureşti, 1984.
 

Cărti de Gica Iutes


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON