Grigore Gafencu

Biografie şi Bibliografie

 -
Grigore Gafencu (30 ianuarie 1892, Bucureşti - 30 ianuarie 1957, Paris) - politician, diplomat, publicist, ziarist, analist politic, orator şi fondator de ziare. Studii primare şi secundare în Bucureşti. Studiază dreptul la Geneva şi îşi trece doctoratul în ştiinţe politice la Paris (1914). Îl întâlnim în timpul primului război mondial ca aviator într-o escadrilă franceză. Se evidenţiază prin zborul pe care-l efectuează de la Paris, la Iaşi, peste liniile germano-turco-bulgare şi este distins cu Ordinul militar „Mihai Viteazul”. După Marea Unire intră în viaţa politică şi se dedică, mai întâi, ziaristicii. Pe această linie, este fondator al publicaţiei „Revista vremii” şi director al marilor cotidiene „Argus” şi „Timpul”. Este iniţiatorul agenţiei de presă „Orient-Radio” (Rador). În politică face parte din aripa de stânga a Partidului Naţional Ţărănesc, alături de alţi membrii marcanţi, ca Petre Andrei, Mihail Ghelmegeanu, Mihail Ralea etc.

În timpul guvernării naţional-ţărăniste deţine funcţii importante ca: secretar general la Ministerul de Externe (1928), subsecretar de stat la Lucrări Publice şi Comunicaţii (14 noiembrie 1929 - 17 iunie 1930), la Preşedinţia Consiliului de Miniştrii (17 iunie - 10 octombrie 1930), la Externe (19 iunie - 21 octombrie 1932), la Industrie şi Comerţ (14 iunie -14 noiembrie 1933). Gafencu este numit Ministru de Externe (22 decembrie 1938), apoi şi „ad-interim” la Ministerul Propagandei Naţionale. Din înalta răspundere de ministru de Externe demisionează (30 mai 1940). Este acreditat ministru plenipotenţiar la Moscova (10 august 1940 -22 iunie 1941), al patrulea în această calitate, după Edmond Ciuntu, Nicolae Dianu şi Gherghe Davidescu. A avut mari contribuţii pe linia relaţiilor internaţionale şi a păcii, urmând într-o oarecare măsură politica lui Nicolae Titulescu (1941-1945) cât şi în perioada încheierii lucrărilor Conferinţei de pace (1947). Deşi nu părăseşte activitatea politică, în ultimul său deceniu de viaţă (1947-1957) îşi concentrează atenţia şi în domeniul unor lucrări cu caracter politic. Moare în străinătate, unde este şi înmormântat.

Opera lui Gafencu are atât valoare teoretică, dar şi practică. Ea izvorăşte dintr-o personalitate care prezintă câteva constante. Gafencu a fost născut şi făcut pentru politică, a prezentat un spirit şi o viziune complexă asupra etapei parcurse de România în perioada interbelică şi, apoi, a deceniului postbelic. N-a fost intelectual de profesie şi nici de carieră, dar un om cu cunoştinţe multilaterale şi profunde. Intelectualitatea lui Gafencu a fost canalizată spre domeniul politico - diplomatic. Astfel încât, ceea ce realizează în activitatea practică (demersuri politice, diplomatice excelente) se reflectă în opera scrisă. Dar în tot ceea ce a întreprins, străbate mesajul său patriotic, gândul de a contribui la rezolvarea problemelor internaţionale, în spiritul realizării operei de dreptate al cauzei româneşti. În această calitate şi-a folosit întreaga activitate de om politic şi diplomat, orator, ziarist ca şi de redutabil analist politic.

Activitatea sa, străbate una din cele mai frământate perioade istorice. Gafencu are ocazia să cunoască oameni (pe cei mai de seamă oameni ai timpului, atât pe plan intern cât şi extern) remarcându-se prin acţiuni de mare succes şi răsunet, dar şi prin ineditul şi originalitatea lor, care decurg dintr-o gândire proprie şi o pasiune a făptuirii, prin spirit civic în binele colectivităţii româneşti. Iată câteva direcţii ale rezultatelor benefice ale acţiunilor politico-diplomatice, care includ şi concepţia sa partizană, ca membru al Partidului Naţional Ţărănescu (PNŢ). Dar nu concepţie îngustă ci critică, dovadă a situării sale în stânga acestui partid de guvernământ. Demisia lui de la Ministerul de Externe din 30 mai 1940 corespunde cu schimbarea raportului de forţe pe plan european şi cu victoriile germane din vest.

La 13 aprilie 1939, prim-miniştrii Angliei şi Franţei dădeau României şi Greciei, în numele guvernelor lor, asigurarea că dacă va fi întreprinsă o acţiune, care ar putea pune în primejdie independenţa lor, Anglia şi Franţa vor da asistenţă atât României cât şi Greciei. Vizita la Berlin a lui Gafencu, în calitate de ministru de externe român (18-20 aprilie 1939) avea scopul de a tatona terenul pentru a înţelege intenţiile lui Hitler, cu privire la Balcani şi, în primul rând, pe cele vizând România Pentru că Gafencu a luptat pentru menţinerea înţelegerii Balcanice, a statuquo-lui balcanic şi păcii în Balcani şi întărirea alianţei cu statele foste aliate ale României (Antanta) în primul război mondial. Ori garanţiile Angliei şi Franţei erau o cale sigură pentru România de a-şi păstra independenţa şi integritatea teritorială. Politica lui Carol al II-lea a dus însă la mutarea centrului alianţei României, de la Antantă spre Puterile Axei, fapt care culminează cu agresiunile fasciste, izolarea României, renunţarea la „garanţiile” apusului şi dureroasele „cedări” teritoriale.

În ultima parte a celui de al II-lea război mondial, Gafencu a ţinut la Londra, Paris, Strasbourg, Florenţa, Zurich şi Geneva, conferinţe publice, pledând pentru cauza şi interesele României. A îndemnat efectiv pe Antonescu şi opoziţia burgheză să decidă ieşirea României din războiul antisovietic. A depus pe masa Conferinţei păcii (1947) două ample şi documentate Memorandumuri, în care îşi prezenta opiniile corecte, documentate faţă de tratamentul nedrept aplicat României de Naţiunile Unite. În calitate de gazetar (şi această calitate trebuie asociată cu cea de analist politic şi de scriitor), în notele politice îşi exprimă puncte de vedere originale privind: viaţa internă şi de guvernare a Partidului Naţional Ţărănescu (PNŢ) în anii crizei generale; eşuarea constituirii guvernului Prezan, Titulescu; mobilurile ce au condus la constituirea guvernelor Iorga-Argetoianu, Duca şi Tătărescu.

Concluzia analistului politic, ce reieşea din titlul unui subcapitol, la cartea sa de căpătâi Însemnări politice şi intitulat semnificativ Sfârşitul regimului democratic, este aceea că după 8 ani de compromitere a regimului constituţional şi parlamentar burghez (1930-1938), Carol al II-lea instaurează dictatura personală. În Însemnări politice aflăm o bogăţie de date privind viaţa politică românească internă şi externă, unele din ele cu tenta şi aprecierea personală a analistului politic, cum ar fi: „autorestaurarea” rătăcitorului ex-prinţ moştenitor Carol II pe tronul României; sinteze pertinente despre luminile, dar mai cu seamă umbrele (scăderile şi greşelile) lui Carol al II-lea; manevrele regale inspirate ocult de camarila omnipotentă; elemente certe ale declinului dinastiei româneşti; cu privire la dezbaterile parlamentare; conflicte între Executiv şi Legislativ; pătimaşe dueluri oratorice, între deputaţi şi senatori până la acţiuni violente, scandalurile politice (de exemplu, celebrul duel între Virgil Madgearu şi D.R. Ioaniţescu) etc.

Cu toate că pe alocuri se găsesc şi elemente subiective, partizane în planul vieţii politico-ideologice, Gafencu este, prin acest punct de vedere, omul epocii şi al clasei sale pe plan social, iar în plan politic, fruntaşul din stânga naţional-ţărănistă. Gafencu rămâne însă o personalitate luminoasă, un patriot de structură, cu grija permanentă faţă de interesele şi destinele românilor, un „cronicar fidel al vieţii politice româneşti interbelice” (Stelian Neagoe).

Lucrări de referinţă

• Politica externă a României, 1939. Cinci cuvântări, Bucureşti, 1939;
• Preliminaires de la guerre a l’Est, Fribourg, 1944;
• Dernier jours de l’Europe, Paris, 1946;
• Însemnări, politice 1929-1939, ediţie îngrijită şi postfaţă de Stelian Neagoe, Bucureşti, 1991;
• Ultimele zile ale Europei, O călătorie diplomatică întreprinsă în anul 1939, traducere de Rodica Mihaela Scafea, postfaţă şi note de Cornel I. Scafea, Bucureşti, 1992;
• Jurnal / Grigore Gafencu, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi indicii de Ion Ardeleanu şi Vasile Arimia, Bucureşti, 1994;
• Misiune la Moscova: 1940-1941, culegere de documente, ediţie îngrijită de Ion Calafeteanu, Nicolae Dinu şi Nicolae Nicolaescu, Bucureşti, 1995;
• Politica în exil: 1942-1957, studiu introductiv şi selecţia textelor de Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Bucureşti, 2000.
 

Cărti de Grigore Gafencu


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON