Iacov

Biografie şi Bibliografie

 -
Sfântul Iacov cel Drept, numit şi Iacov Fratele Domnului sau Iacov Ruda Domnului (adormit în 62 d.Hr.), a fost primul Episcop sau Patriarh al Ierusalimului. În conformitate cu Protoevanghelia lui Iacov, Iacov a fost fiul lui Iosif—alături de ceilalţi "fraţi ai Domnului" menţionaţi în Scriptură—dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu Maria. El a scris o epistolă, numită Epistola Sf. Apostol Iacov care este parte componentă din Noul Testament. Sfântul Iacov este prăznuit în 23 octombrie, în 26 decembrie, în 30 decembrie (împreună cu David Regele şi cu Sfântul şi Dreptul Iosif), precum şi în 4 ianuarie împreună cu cei Şaptezeci de Apostoli.

Nume

Eusebiu, citând din Hegesippus, spune că Iacov a fost "numit cel Drept de toţi din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulţi care poartă numele de Iacov."

El este numit în greceşte Adelphos - "frate". 'Fraţii' lui Iisus – Iacov, alături de Iuda, Simon, şi Iust – sunt pomeniţi în Matei 13:55, în Marcu 6:3, în Luca 6:14 şi de către Pavel în Galateni 1:19.

Viaţa

Ieronim, în De Viris Illustribus, citează descrierea lui Iacov din volumul cinci de Commentarii al lui Hegesippus' (pierdut în prezent):

    "După apostoli, Iacov fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulţi au numele de Iacov. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu şi-a tăiat barba şi nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr şi mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei."

Pavel îl descrie apoi pe Iacov ca pe unul pe care însăşi Hristos la arătat mai răsărit (I Corinteni 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menţionează pe Iacov într-un mod care sugerează că Iacov a fost căsătorit (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacov alături de Chefa (cunoscut mai ales sub numele de Petru) şi de Ioan ca fiind cei trei "stâlpi" ai Bisericii, şi cel care va propovădui printre cei "circumcişi" (aceştia sunt evreii) din Ierusalim, în timp ce Pavel şi colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).

Faptele dovedesc fără putinţă de tăgadă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creştină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacov să fie informat (12:17). Când creştinii din Antiohia sunt îngrijoraţi cu privire la faptul dacă creştinii neevrei trebuie sau nu să fie circumcişi pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel şi pe Barnaba să discute cu biserica de acolo dar Iacov este cel care tranşează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioşii de acolo, Iacov este cel cu care vorbeşte şi care insistă ca Pavel să se cureţe după ritualul obişnuit la Templu (21:18).

Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creştină, din Jewish Antiquities ale lui Iosif, prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-şi preia funcţia (Antiquities 20,9)—având astfel loc în AD 62. Mare preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacov "pentru acuzaţia de încălcare a legii," acesta fiind apoi executat prin lapidare. Iosif precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică şi i-a ofensat pe "cei care erau consideraţi minţile luminate din oraş şi habotnici în respectarea Legii," ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiţie în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcţia de mare preot.

Eusebiu, pe lângă că îl citează pe Iosif, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus (vezi legăturile de mai jos), şi din Clement al Alexandriei (Historia Ecclesiae, 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif: fariseii, supăraţi pe învăţăturile lui Iacob, întâi l-au adus în faţa adunării preoţilor din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat şi la sfârşit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.

Imnografie

Tropar, glasul al 2-lea:
    Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic ești neînduplecat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 4-lea:
    Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor și învăţător Ierusalemitenilor şi ispravnic credincios tainelor celor duhovniceşti. Pentru aceasta toţi pe tine te cinstim, Apostole.

Iconografie

Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, Bucureşti, 2000, p. 149, 151), arată că Sf. Apostol Iacov, "fratele Domnului" trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân (cu părul creţ), cu barba lungă, ţinând în mână un sul înfăşurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
Când este zugrăvit în ceata sfințiților ierarhi, poartă zicerea (din rugăciunea amvonului): "Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine..."

Cărti de Iacov


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON