Liviu Rusu

Biografie şi Bibliografie

 -
Liviu Rusu (9 noiembrie 1901, Sărmaşu, judeţul Mureş - 17 decembrie 1985, Cluj Napoca) este un psiholog, estetician, comparatist, cercetător şi istoric literar. Este fiul Elei (născută Turi) şi al preotului Constantin Rusu. Cursurile primare le face în comuna natală şi la Bistriţa, urmează apoi Liceul Evanghelic German din acelaşi oraş (1912-1920) şi Facultatea de Drept (1920-1921), precum şi Facultatea de Litere şi Filosofie (1921-1925) la Universitatea din Cluj. Se specializează la Leipzig, Berlin şi Hamburg (1928-1929), dând un doctorat în psihologie la Universitatea din Cluj (1928) şi unul în estetică în Franţa, la Sorbona (1935). Numit preparator la Institutul de Psihologie din Cluj (1923-1925), ulterior asistent tot aici, va fi conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie clujeană (1929-1938), docent din 1931 şi profesor titular din 1938.

În 1948 se vede îndepărtat de la catedră şi funcţionează ca bibliotecar, apoi în calitate de cercetător la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române, împărtăşind aceleaşi condiţii ca şi colegul şi prietenul său Lucian Blaga. În 1961 este reintegrat în învăţământ, ca profesor de literatură universală şi comparată; se pensionează în 1971. În 1980 i se acordă Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate. Primul articol îi apare în 1923, în „Lumea universitară". Ulterior colaborează la numeroase publicaţii, printre care „Naţiunea", „Societatea de mâine", „Revista de psihologie", „Revista de filosofie", „Ethos", „Ţara nouă", „Revue d'esthetique", „Lenau-Forum", „Zeitschriftfur Kulturaustausch", „Sudosteuropa Mitteilungen", „Steaua", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Contemporanul", „Viaţa românească" etc.

După un debut legat de preocupări în domeniul psihologiei, Rusu se orientează definitiv către cercetările de estetică şi teorie literară, în care va da contribuţii fundamentale. Din prima etapă a carierei sale au rezultat câteva lucrări, precum cele elaborate în 1929, în cadrul Institutului de Psihologie din Cluj: Principiile de bază ale psihologiei aplicate, Problema orientării profesionale, Selecţia copiilor dotaţi, Începuturile psihologiei configuraţiei etc.

În 1932, o broşură, Goethe. Câteva aspecte, adunând cinci conferinţe, anunţa deja schimbarea de direcţie a cercetărilor şi reflecţiilor lui Rusu. După câţiva ani de stagiu parizian (1933-1935), el prezintă ca teză principală de doctorat lucrarea Essai sur la creation artistique. Contribution a une esthetique dynamique, iar ca teză secundară - Le Sens de l'existence dans la poesie populaire roumaine, ambele editate în 1935. Cele două lucrări s-au bucurat şi de o receptare deosebită, despre ele scriind Hector Talvart, Guillaume de Bricqueville, D.Z. Milacici, Edgar de Bruyne, Charles Lalo, V. Feldman, B. Fondane, P. Panici, Charles Werner etc.

Essai sur la creation artistique rămâne opera capitală a lui Rusu. Autorul îşi propune scopul ambiţios de a elucida esenţa creaţiei artistice, clasificând tipurile ei în trei categorii, după cum în sufletul creatorilor, ca şi în structura operei lor se concretizează tensiunea generatoare. S-ar afla, aşadar, în diversitatea fără sfârşit a metomorfozelor istorice ale artei, următoarele tipuri fundamentale: unul simpatetic, altul demoniac-echilibrat şi, în fine, ultimul, demoniac-anarhic, redenumit ulterior demoniac-expansiv. Opera de artă ar fi produsul unei anume opoziţii faţă de pulsiunile inconştientului ameninţând cu instalarea haosului existenţial. Creaţia restabileşte o ordine, un echilibru, după cum tensiunea lăuntrică generatoare poate fi mai bine sau mai puţin bine stăpânită şi transfigurată în operă. Creaţia este ostilă oricărei instinctualităţi sau manipulări utilitare, urmărind doar reconstituirea unităţii fiinţei şi relevarea unui sens al existenţei, printr-o viziune a lumii.

Rusu depăşeşte psihologismul, care i-ar putea fi eventual reproşat într-o primă interpretare, şi tinde către elaborarea unei concepţii în care forma devine energia organizatoare a sensului. Dar această formă nu se manifestă nici un moment ca un element care ar putea interveni din exterior, ci este însăşi structura internă a viziunii artistice asupra lumii. Caracterele formale „nu ar putea constitui o problemă estetică decât ca mijloc de pătrundere a acestei viziuni" care, în ultimă instanţă, este adevărata sursă a satisfacţiei estetice: „O operă ne place nu fiindcă exprimă Frumosul în sine, ci pentru că încarnează o viziune asupra lumii, adică un sens profund al existenţei."

Multe şi interesante sunt însă noutăţile pe care le aduce lucrarea privind cele mai variate probleme ale esteticii: geneza procesului de creaţie, rolul inconştientului înnăscut şi dobândit, ca şi acela al conştiinţei care se cristalizează în cele trei faze ale procesului, şi anume inspiraţia, elaborarea şi executarea, în sfârşit - interferenţa factorului colectiv în dialectica eului originar al artistului, care este veritabilul izvor al creaţiei, zonă nucleară a unităţii existenţiale, în opoziţie cu caracterul individuat şi pragmatic al aşa-numitului eu derivat.

Tripla tipologie a formelor şi viziunilor artistice va fi ulterior extinsă asupra genurilor literare în altă carte, Estetica poeziei lirice (1937). Fără a se gândi la o suprapunere totală, ci doar la o concordanţă esenţială, Rusu socoteşte genul liric reprezentativ pentru tipul simpatetic, cel epic pentru tipul demoniac-echilibrat şi cel dramatic pentru tipul demoniac-expansiv. Specificul poeziei e raportat la capacitatea ei de a exprima fondul eului originar sau logosul lui „viu, proaspăt, ferit de primejdia rigidităţii, caracteristică abstracţiunilor" şi care dă seama de autenticitatea şi unitatea vieţii spirituale profunde. Capitole speciale sunt consacrate limbajului şi atmosferei lirice, analizei formale (ritmul, melodia, imaginea intuitivă, tectonica) şi aşa-numitelor genuri lirice.

Consideraţiile despre raţionalitatea şi iraţionalitatea poeziei deschid o perspectivă directă către altă lucrare deosebit de semnificativă, Logica frumosului (1946). Aici se întâlneşte o tentativă temerară de a regândi întreaga disciplină a esteticii, prin reafirmarea frumosului drept categorie centrală a acesteia şi studierea lui în cadrul sistemului de valori spirituale şi, mai ales, în relaţiile sale cu celelalte două componente ale clasicei trinităţi axiologice, adevărul şi binele. Esenţa raţionalităţii frumosului e demonstrată prin apelul la acea zonă a personalităţii care este eul originar şi care constituie, la rândul său, substanţa creaţiei.

Caracterizată prin unitate dinamică, această zonă are o logică proprie şi specifică, pe care Rusu o denumeşte, după Ernst Barthel, logodynamos şi care nu este nici raţională, nici iraţională, ci supraraţională. Frumosul nu e nici el obiectiv, ca adevărul, nici subiectiv, ca binele, ci obiectiv-subiectiv sau, cu un cuvânt preluat de la Max Dessoir, coniectiv. „Specificul frumosului este că din sânul lumii individuale el scoate în evidenţă unitatea, pe care o exprimă în forme concrete. Această unitate nu este altceva decât sinteza adâncă a trăsăturilor esenţiale care stau la baza existenţei noastre şi care ţin în coeziune vastitatea lumii individuale. În frumos, unitatea inerentă lumii obiective se întâlneşte cu unitatea inerentă lumii subiective şi se pun de acord. De aici sentimentul de mulţumire pe care îl trezeşte."

Esteticianul şi-a valorificat ideile şi în două cercetări folcloristice, Le Sens de l'existence dans la poesie populate roumaine şi Viziunea lumii în poezia noastră populară (1967). Dacă prima accentuează caracterul contemplativ al folclorului poetic românesc şi include creatorul popular în categoria temperamental-estetică a tipului simpatetic, cealaltă urmăreşte evoluţia liricii noastre folclorice „de la resemnare la acţiunea creatoare", cum sună chiar subtitlul ei. Sunt identificate şi aici trei tipuri reprezentative pentru spiritualitatea românească, aşa cum apar ele în câteva capodopere: homo contemplativus în Mioriţa şi Ciobănaşul, homo activus în Toma Alimoş, homo constructivus în Meşterul Manole.

Deşi interesul esenţial al lui Rusu merge către estetică şi aplicarea principiilor acesteia la celelalte domenii, între care folclorul ocupă un loc privilegiat, sfera preocupărilor este mai largă, incluzând atât probleme de literatură universală, cât şi aspecte ale literaturii române. Astfel, în 1961 îi apare un studiu substanţial despre Eschil, Sofocle şi Euripide, evocaţi ca „oameni de seamă", pe baza puţinelor date istorico-documentare existente şi mai ales plecând de la piesele care s-au păstrat de la ei. Cartea este implicit şi o meditaţie asupra genului dramatic, dar în special asupra tragediei antice.

În 1979 şi în 1981 îi sunt editate două ample culegeri de studii şi articole - Scrieri despre Titu Maiorescu (Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu" al Academiei Române) şi De la Eminescu la Lucian Blaga şi alte studii literare şi estetice. După ce în 1963 avusese temeritatea şi meritul de a declanşa, printr-o temeinic argumentată pledoarie, procesul de reconsiderare şi reabilitare a lecţiei maioresciene, Rusu va continua să închine multe pagini marelui predecesor, privitoare la cele mai diverse aspecte ale personalităţii şi operei acestuia: jurnalul, doctoratul, izvoarele filosofice etc., polemizând totodată cu adversarii sau comentatorii criticului de pe poziţiile unei obiectivităţi câteodată cam rigide, dar niciodată lipsită de argumente şi de seriozitate.

Mult mai eteroclit este volumul din 1981, care cuprinde, completat, un studiu mai vechi, Eminescu şi Schopenhauer (1966). Este avansată aici ideea unui fond originar luminos al poetului, pe care s-ar fi aplicat influenţa filosofului german. Acestui text, mai întins decât celelalte, îi sunt adăugate numeroase şi felurite contribuţii despre Blaga, considerat cel mai mare poet român după Eminescu, ori despre controverse teoretice şi istorico-literare legate de iluminism, romantism, folclor, literatură comparată, estetică generală sau despre personalităţi ale culturii naţionale, ca G. Bogdan-Duică, Liviu Rebreanu, Romulus Ladea etc., ori ale culturii universale, precum Goethe, Beethoven, Dante etc.

Activitatea publicistică a lui Rusu valorifică mai bine decât cea savantă calităţile de polemist de idei, solid fixat într-o logică inflexibilă şi oportun servit de o documentaţie de specialitate precisă şi esenţială. Stilul, în genere sobru, uscat şi bine raţionalizat, se potriveşte unei gândiri de mare austeritate şi de reconfortantă demnitate intelectuală. Fără a fi scutite de posibilitatea unor obiecţii sau amendamente, scrierile lui Rusu ocupă un loc original şi important în cultura naţională, cel puţin în istoria esteticii contemporane.

Opera literară

• Goethe. Câteva aspecte, Cluj, 1932;
• Max Dessoir, estetician şi filosof, Cluj, 1933;
• Essai sur la creation artistique. Contribution a une esthetique dynamique, Paris, 1935; ediţia Bucureşti, 1972; ediţia (Eseu despre creaţia artistică. Contribuţie la o estetică dinamică), traducere de Cristina Rusu, introducere de Marian Papahagi, Bucureşti, 1989;
• Le Sens de l'existence dans la poesie populaire roumaine, Paris, 1935;
• Estetica poezia lirice, Cluj, 1937; ediţia Bucureşti, 1969;
• Logica frumosului, Cluj, 1946; ediţia Bucureşti, 1968;
• Eschil, Sofocle, Euripide, Bucureşti, 1961;
• Eminescu şi Schopenhauer, Bucureşti, 1966;
• Viziunea lumii în poezia noastră populară. De la resemnare la acţiunea creatoare, Bucureşti, 1967;
• Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucureşti, 1979;
• De la Eminescu la Lucian Blaga şi alte studii literare şi estetice, Bucureşti, 1981.

Afiliere la organizaţii profesionale

• Membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice;
• Membru în comitetul de redacţie al revistei de literatură comparată „Lenau-Forum", Viena;
• Membru al „Association internationale de litterature comparee";
• Membru post-mortem al Academiei Române din anul 2006

Premii literare

• Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu" al Academiei pentru volumul Scrieri despre Titu Maiorescu, 1979;
• Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, 1980.
 

Cărti de Liviu Rusu

Cartea Logica frumosului
  1.  Detalii
  2.  Adaugă in coş

  3. Preţ 39.50 RON

Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON