Moses Rosen

Biografie şi Bibliografie

 -
Moses Rosen, având numele ebraic de David Moshé Rozén (în ebraică :דוד משה רוזן ) (n. 23 iulie 1912, oraşul Moineşti, judeţul Bacău - d. 6 mai 1994, Bucureşti) a fost şef-rabinul Cultului Mozaic din România (1948-1994) şi preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România (1964-1994). În anul 1957 a devenit deputat în Marea Adunare Naţională şi în 1992 Membru de Onoare al Academiei Române.

Studii şi activitatea de rabin

David Moses Rosen s-a născut la data de 23 iulie 1912, în oraşul Moineşti (judeţul Bacău), ca fiu al rabinului comunităţii evreieşti din localitate. Tatăl său era rabinul gaon (gaon este un titlu rabinic onorific însemnând înţelept) Abraham Arie Leib Rosen (născut în anul 1870, în Galiţia, decedat în anul 1951, în a doua noapte de Roş Haşana şi înmormântat în Cimitirul Sanhedria din Ierusalim).

În anul 1916, tatăl său s-a mutat cu familia la Fălticeni, unde fusese numit rabin şi unde predica adesea la sinagoga „Habad". Începând din anul 1912, cu ajutorul ginerelui său, rabinul dr. Wolf Gottlieb din Glasgow, „răspunsurile” teologice ale rabinului Avraham Arie Leib Rosen, precum şi alte lucrări de legislaţie religioasă ale acestuia au fost tipărite la Editura "Harav Kook" din Ierusalim (Shaagat Arié, Eitan Arie, 1912; Pirkei Shoshana, 1920). Moses şi-a petrecut în Fălticeni o parte din copilărie, unde a studiat studii religioase cu tatăl său şi studii laice la liceul din localitate.

În anul 1931, Rosen s-a înscris ca student la Facultatea de Drept din Bucureşti de unde a plecat datorită atmosferei antisemite de acolo. În acelaşi an se înscrie la Institutul de Studii Rabinice din Viena (Austria), dar nu îşi poate termina studiile din lipsă de fonduri şi revine la Bucureşti. În anul 1935, termină studiile universitare la Bucureşti, obţinând diploma de jurist licenţiat (doctor în drept, titlul al doilea). Îşi satisface apoi timp de doi ani stagiul militar obligatoriu la Fălticeni.

În anul 1937 revine la Institutul de Studii Rabinice din Viena, dar pleacă din Austria un an mai târziu, în mai 1938, după anexarea ei de către Germania. A studiat în paralel cu rabinul Alter Dorf şi a obţinut titlul de Doctor în ştiinţe iudaice. În anul 1938, dr. Moses Rosen a fost învestit ca rabin de către marii învăţaţi ai timpului, rabinii Haim Rabinovici, Baruch Glanţ şi Moshe Berger, membri ai consiliului rabinic din Bucureşti, de şef-rabinul dr. Iacob Itzhak Niemirower din Bucureşti şi şef-rabinul dr. Abraham Jakob Mark din Bucovina.

Primul său post ca rabin a fost la mica sinagogă Mahala din Fălticeni. În mai 1940, a fost ales ca rabin în oraşul Suceava, dar în acelaşi an, ca urmare a venirii la putere a guvernului naţional-legionar Ion Antonescu-Horia Sima este acuzat de comunism şi deportat în lagărul de la Caracal. Este eliberat din lagăr după câteva luni şi numit ca rabin cu normă parţială la sinagogile „Reşit Daat” şi „Beit El” din Bucureşti şi ca profesor de Talmud la o şcoală iudaică. În perioada războiului a trăit mai mult timp ascuns, fiind căutat frecvent la domiciliu de poliţie pentru a fi deportat în Transnistria.

Până la sfârşitul anului 1946, ajunge să fie ales succesiv în trei poziţii de frunte din viaţa religioasă a evreilor din Bucureşti: preşedinte al secţiei cultului, membru al Sfatului Rabinic şi rabinul Sinagogii Mari din Bucureşti şi al sinagogii Malbim.

Şef-rabin al Comunităţii Evreilor din România

În decembrie 1947, şef-rabinul dr. Alexandru Şafran, a părăsit România, fiind expulzat expres (într-un termen de 2-3 ore), deoarece era antipatizat de regim, fiind considerat un om cu "rigiditate morală", simpatizant pe faţă al sionismului şi care a refuzat să colaboreze cu Comitetul Democrat Evreiesc - CDE, instituţie creată de regim in scopul de control, infiltrare şi îndoctrinare comunistă a minorităţii evreieşti din România. Presimţind ce-l aşteaptă, dr. Şafran a candidat în aprilie 1947 la postul de rabin al Comunităţii Evreilor din Geneva.

La data de 16 iunie 1948, sub auspiciile Comitetului Democret Evreiesc, adunarea rabinilor şi a reprezentanţilor comunităţilor evreieşti din România l-au ales prin vot secret pe Rosen în funcţia de Şef-Rabin al Comunităţii Evreilor din România. Contracandidat a fost rabinul David Şafran, nepotul fostului şef-rabin Alexandru Şafran, susţinător al sionismului şi antipatizat şi el de regimul comunist. Rabinul Rosen, cu vederi „de stânga", cu calităţi mai diplomatice (oportuniste, după unii critici) şi preferat de regim a câştigat concursul, ţinând, după subiectul pe care l-a tras, un exemplu de predică la inaugurarea unei cooperative meşteşugăreşti. A fost învestit în funcţia de Şef Rabin la 20 iunie 1948 la Templul Coral din Bucureşti, în prezenţa vicepreşedintelui Marii Adunări Naţionale, Ştefan Voitec, a ministrului cultelor, prof. Stanciu Stoian şi a altor demnitari.

În anul 1949 s-a căsătorit cu Amalia Ruckenstein din Burdujeni (judeţul Suceava). În anii '50, dr. Moses Rosen a încercat să atenueze activitatea antisionistă a Comitetului Democratic Evreiesc, care încuraja cultura laică idişistă pe socoteala celei ebraice şi a cultului religios iudaic. În anul 1957 Moses Rosen a devenit deputat în Marea Adunare Naţională (Parlamentul României), reprezentând municipiul Bucureşti cu o mare populaţie de etnie evreiască. Din anul 1964 a cumulat şi funcţia de preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Republica Socialistă România, deţinând-o până la moartea sa. A fondat de asemenea în anul 1979 - Muzeul de Istorie a Obştii Evreieşti din România şi a inaugurat acolo un ciclu de conferinţe teologice săptămânale.

Între anii 1948-1963 regimul comunist a permis, cu întreruperi - în condiţii de represiune, exproprieri de bunuri, concedieri şi privare de cetăţenia română - emigrarea a circa 400.000 de evrei spre Israel. Cu înţelepciune şi diplomaţie, folosind bunele relaţii cu fruntaşii regimului, Rosen a încercat să amelioreze aceste condiţii de emigrare. Valul de emigrări l-a făcut pe prim-ministrul comunist Ion Gheorghe Maurer să-i reproşeze rabinului Rosen: „Ce le-am făcut? Le-am salvat viaţa, am luptat împotriva naziştilor... Dacă era regimul legionarilor de dinainte de război nu emigrau ca acuma. Când era închisă emigrarea, cei din Israel ne făceau antisemiţi; acum că e deschisă, ne acuză că-i izgonim şi ne atacă şi mai rău".

În octombrie 1956, a înfiinţat „Revista Cultului Mozaic” (cu o pagină în limba ebraică, lucru unic în lumea comunistă) în care a publicat sute de articole, activând pentru susţinerea drepturilor omului, a activităţii evreieşti religioase şi naţionale. „Nici unul dintre noi - afirma lordul Jacobovitz -, nu va apărea pe scena istoriei cu un bilanţ atât de strălucit”.

În perioada 1965-1980, rabinul Rosen a iniţiat şi urmărit îndeaproape activitatea de învăţare a limbii ebraice şi a noţiunilor de iudaism în rândul tinerilor evrei în cadrul unor cursuri pe lângă comunităţile evreieşti, cursuri care s-au ţinut cu aprobarea autorităţilor, lucru fără precedent în lagărul comunist (cu excepţia Iugoslaviei).

Rabinul Rosen a căutat să fie un ambasador al regimului comunist şi al lui Nicolae Ceauşescu, pe care l-a prezentat favorabil în Occident după ce România, spre deosebire de statele din blocul sovietic, nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul ca urmare a Războiului de Şase Zile (1967) şi a permis continuarea emigrării a multe mii de evrei spre Israel (regimul a obţinut în schimb sume considerabile de bani, se pare prin intermediul „Băncii Române de Economie Agricolă" din Zürich precum şi alte avantaje economice, de care, în condiţiile economiei comuniste dogmatice şi corupte, poporul român nu a putut beneficia prea mult} şi desfăşurarea unei activităţi de asistenţă umanitară şi cultural-educative intense în cadrul obştii evreieşti rămase încă în ţară (cu sprijinul financiar al unor organizaţii filantropice evreieşti din Occident).

Ca lider al unei minorităţi naţionale şi religioase greu încercate de istorie, el a găsit necesar să colaboreze cu autorităţile statului, respectiv cu regimul comunist aflat la putere, de a cărui încredere, în general, s-a bucurat, inclusiv în eforturile diplomatice şi propagandistice ale acestuia în anii 1960-1980 de a crea relaţii avantajoase României în Occident şi în rândurile comunităţilor evreieşti din lume. Misiuni similare au îndeplinit şi şefii altor culte minoritare, ca de pildă muftiul cultului musulman al turcilor şi tătarilor, Iacub Mehmet, care a fost şi el un fel de ambasador itinerant al României în cursul vizitelor sale în ţări arabe şi islamice. În martie 1977, Rabinul Rosen, adept al unei atitudini de înţelegere cu alte confesiuni şi popoare, împreună cu Patriarhul Justinian al României au jucat un rol activ în organizarea unui dialog în oraşul Lucerna din Elveţia, între biserica creştin-ortodoxă şi evrei.

În ultimii ani ai regimului ceauşist a continuat să militeze împotriva manifestărilor xenofobe, de ură interetnică, chiar şi atunci când a trebuit să-şi ridice vocea contra unor protejaţi ai regimului ca poetul Corneliu Vadim Tudor, scriitorul Eugen Barbu sau istoricul literar Dumitru Vatamaniuc. Numeroase distincţii în ţară şi peste hotare (printre care şi israeliene) i-au răsplătit activitatea.

În timpul perioadei de restaurare a democraţiei în România, a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1992.

Rabinul Dr. Moses David Rosen a încetat din viaţă la data de 6 mai 1994 şi a fost înmormântat la Ierusalim (Israel). În prezent, o piaţă publică din Ierusalim a primit numele rabinului Moses Rosen şi a soţiei sale Amalia.

Fratele mai mare al lui Moses Rosen (fiu din prima căsătorie a tatălui său), Eliyahu Rosen, a fost rabin al evreilor din oraşul polonez Oświęcim (în germană Auschwitz) din Galiţia de vest şi a pierit în Holocaust, împărtăşind soarta comunităţii pe care a păstorit-o. Sora lui Moses Rosen, Braha (Betty), s-a măritat cu rabinul dr. Zeev Wolf Gottlieb, care a devenit mai târziu Şef-Rabinul evreilor din Scoţia.

Controverse

Ceea ce se putea reproşa rabinului Rosen, cu toate marile sale contribuţii la prezervarea moştenirii culturale evreieşti, la facilitarea emigraţiei spre Israel şi la promovarea relaţiilor de prietenie româno-evreieşti şi româno-israeliene, era încurajarea de către el în anii 1970-1980 în rândul micii comunităţi a unui cult formal al personalităţii, ce părea inspirat de obiceiurile regimului lui Ceauşescu.

În septembrie 1980, a fost editat în România vol. IX al Operelor lui Mihai Eminescu, cuprinzând publicistica, cu articolele antisemite scrise de Eminescu. Moses Rosen s-a adresat Academiei Române cerând interzicerea publicării acestui volum şi retragerea lui din tipografii.

La data de 1 iulie 1991, rabinul Moses Rosen a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei victime ale Holocaustului de pe teritoriul României (inclusiv Transilvania de nord). Atunci a fost menţionată pentru prima dată cifra de 400.000 evrei victime ale Holocaustului din România. Întrebat de ce nu s-a menţionat pănă atunci această cifră, Moses Rosen a afirmat că „din 1941 până în 1991 nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost aşa de terorizaţi în România încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru morţii lor".

Pe baza acuzaţiilor sale, Senatul Statelor Unite ale Americii a emis la 11 iulie 1991 (la numai zece zile de la comemorare) o rezoluţie care „condamnă resurecţia antisemitismului şi a intoleranţei etnice din România".

Cu prilejul Conferinţei de la Bucureşti a rabinilor europeni, rabini prezenţi i-au mulţumit lui Moses Rosen şi guvernului român „pentru că au facilitat emigrarea masivă a evreilor din această ţară în Israel şi au ajutat comunităţii care a rămas să-şi păstreze viu iudaismul".

Lucrări publicate

Şef-Rabinul Dr. Moses Rosen este autorul mai multor lucrări de eseuri biblice, dintre care:

    * În lumina Torei (Bucureşti, 1971);
    * The paper bridge; essays on Judaism (Washington, 1973);
    * Învăţături biblice (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din RSR, Bucureşti, 1981);
    * Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România (Bucureşti, 1988);
    * Itim la-Torah (Ierusalim, 1988);
    * Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef rabinului Dr. Moses Rosen (Ed. Hasefer, Bucureşti, 1990);
    * Eseuri biblice (Ed. Hasefer, Bucureşti, 1992);
    * Şef-Rabinul României Dr. Moses Rosen la cea de-a 80-a aniversare (Ed. Hasefer, Jerusalem-Bucharest, 1992);
    * Evreii din România între anii 1940-1944 (în colaborare, Bucureşti, 1993);
    * Veha-sneh eynenu ukal: zikhronot mi-tekufot ha-ma'avak le-hatsalat Yehudey Romanyah / me-et David Moshe Rozen (Ierusalim, 1993).

Cărti de Moses Rosen


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON