Nicolae Mihai

Biografie şi Bibliografie

 -
Nicolae Mihai (n. 17 iulie 1932, Ogretin - d. 17 ianuarie 2001, Bertea) este un scriitor român.

Biografie

Se naşte în 17 iulie 1932, la Ogretin, jud. Prahova, într-o familie de ţărani. Este fiul lui Ion Mihai şi al Sevastiţei (n. Voiculescu). La vârsta de un an rămâne orfan de mamă, iar la treisprezece ani îi moare şi tatăl. Frecventează şcoala primară în satul natal, apoi Liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti. Un an lucrează ca învăţător suplinitor în comuna Bertea din judeţul Prahova unde se va căsători cu o localnică şi va avea doi copii, un bâiat şi o fatâ, care, în prezent, sunt profesori. În 1951 Nicolae Mihai devine student la Facultatea de Filologie, secţia romănă-franceză, a Universităţii din Bucureşti, dar în 1956, în ultimul an de studii, este arestat pe motive politice şi exmatriculat împreună cu prietenul său cel mai bun, scriitorul Sorin Titel, pentru „abateri grave de la disciplina de student”. Printre alte motive, a fost acuzat că este fiu de legionar şi a avut o educaţie legionară de la tatl său. Pus sub observaţie, este eliberat din arest după câteva ore, după ce fusese silit să semneze declaraţii la Securitate prin care promitea că nu se va implica niciodată în demonstraţii cu caracter politic. Mai târziu i se acordă dreptul să intre „în câmpul muncii”. Cu multe reticenţe din partea autorităţilor, s-a putut totuşi reangaja ca profesor suplinitor la şcolile periferice din judeţul Prahova, mai întâi în comuna Cărbuneşti şi, ulterior, în comuna Bertea. Acolo se va stabili definitiv, funcţionând ca profesor de limba română la aceeaşi şcoală cu scriitorul Cristian Petru Bălan. Amândoi vor locui la aceeaşi gazdă şi vor rămâne prieteni toată viaţa. Reprimit la facultate, îşi finalizează pregătirea universitară la cursurile fără frecvenţă, luându-şi licenţa în 1965. Va funţiona ca profesor la Bertea pănă în 1998, când se pensionează. Din 1989, după o vizită în Franţa, devine preşedinte de onoare al Asociaţiei de Prietenie „L'Espoir Bertea-Louvigny” , pentru că, printre altele, a contribuit la înfrăţirea localităţii franceze Louvigny cu comuna românească Bertea. În 1991, invitat de Ministerul Culturii din Luxemburg, conferenţiază în câteva licee din această ţară. Va fi consilier comunal o legislatură. Ultimii ani ai vieţii scriitorului vor fi întunecaţi de o boală nemiloasă şi va deceda la Bertea, la 17 ianuarie 2001, exact în luna, ziua şi ora când s-a sfârşit din viaţă bunul său prieten Sorin Titel, coincidenţă care i-a stupefiat pe toţi.

Cariera literară

Nicolae Mihai, ca şi Tudor Arghezi, îşi face debutul literar ceva mai târziu, la 46 de ani, în revista „România literară”, în 1978, cu un fragment de roman Călător în amurg, iar în 1983 îi apare prima carte, romanul Noaptea roşie, despre care Sorin Titel scrie că „poartă toate însemnele unei depline maturităţi artistice”. Cartea, foarte bine elaborată stilistic, este un frumos roman de dragoste având ca temă iubirea interzisă, unde fratele se îndrăgosteşte de cumnata sa, soţia fratelui său, o tragică iubire reciprocă, dar sfârşită cu o tragedie. În al doilea roman, Casa de lângă lună (1988), subiectul epic este diferit: lupta aprigă a unui tânăr orfan de mamă cu barierile vieţii pe care le înfruntă pe rând, până la realizarea deplină. Elementele autobiografice sunt evidente. Cea de a treia carte este o culegere de nuvele şi povestiri, Mestecenii din vis (1990), care reţine atenţia prin alte secvenţe biografice dar şi prin evocările prieteniei cu Sorin Titel, urmărite până la tragicul său sfârşit.

Opera

    * Noaptea roşie, Bucureşti, 1983; Casa de lângă lună, Bucureşti, 1988; Mestecenii din vis, Bucureşti, 1990.

Cărti de Nicolae Mihai


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON