Nikos Kazantzakis

Biografie şi Bibliografie

 -
Nikos Kazantzakis (n. 1883 - d. 1957) este un autor grec care a scris de-a lungul vieţii sale poeme, romane, eseuri, şi cărţi de călătorii. Probabil cel mai important şi cel mai tradus scriitor grec al secolului XX. A devenit cunoscut în 1964 când a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu acelaşi nume scris de acesta.

Aflat veşnic în conflict cu autorităţile din Grecia pentru opiniile sale îndrăzneţe (asemenea bunului prietenului său Panait Istrati, era ataşat ideilor de stânga), deşi a îndeplinit o vreme şi funcţii publice, a găsit mai multă audienţă în străinătate decât în propria patrie, fiind nominalizat de câteva ori la Premiul Nobel.

Viaţa şi destinul literar

Se naşte la Heraklion, în insula Creta, Nikos, primul din cei patru copii ai familiei Kazantzakis. Tatăl, Mihalis (1856-1932), originar dintr-un sat din împrejurimile Iraklionului, se îndeletnicea cu negoţul de produse agricole.

Răscoală cretană impotriva stăpânirii turceşti determină familia Kazantzakis să se refugieze, pentru doi ani, între 1897-1899, în insula Naxos din Marea Egee. Tânărul Nikos urmează, timp de doi ani, cursurile colegiului francez din insulă, condus de călugări franciscani. Învaţă franceza şi italiana şi se familiarizează, prin intermediul lecturilor, cu civilizaţia occidentală. Revenit în insula natală, îşi continuă studiile la gimnaziul din Iraklion. Mai târziu, studiază Dreptul la Atena.

În 1906 îşi face debutul în lumea literelor cu eseul „Boala veacului”, apărut în revista Pinakothiki, sub pseudonimul Karma Nirvami. Sub acelaşi pseudonim publică în acest an şi primul volum: „Şarpe şi crin”, o nuvelă de mari dimensiuni (95 de pagini), cu influenţe din D'Annunzio. Pe parcursul anului 1907, semnează, sub pseudonimul Akritas, cronici în cotidianul atenian Akropolis. Din cauza situaţiei materiale, veşnic precare, a fost nevoit să-şi câştige, ca şi alţi scriitori contemporani (Grigorios Xenopoulos, Kostis Palamas), existenţa prin scris. A colaborat de-a lungul anilor la numeroase publicaţii ale vremii, rezultatul fiind o opera imensă, adunată în parte în volumele de impresii de călătorie, în parte rămasă încă în paginile ziarelor. Piesa „Se crapa de ziuă”, premiată la un concurs dramatic, este pusă în scenă la teatrul Athineon din Capitală. Autor ar unei impresionante opere dramatice - a scris, în versuri şi în proză ritmată, tragedii cu subiecte antice, de inspiraţie bizantină şi cu tematică diversă -, Kazantzakis va rămâne în istoria dramaturgiei, dar nu şi a teatrului, prin valoarea strict literara a pieselor, compuse mai mult pentru a fi citite decat jucate (fapt confirmat de eşecul înregistrat de spectacolele cu piesele sale). La 1 octombrie 1907 soseşte la Paris, unde se dedica, până în 1909, studiilor de specializare în Drept. La Collège de France urmăreşte cursurile ţinute de Henri Bergson, a cărui concepţie filozofică îi va marca profund opera şi viaţa.

În perioada martie-aprilie a anului 1909 va face prima călătorie în Italia unde va reveni în numeroase rânduri. În 1910 se va stabili la Atena, unde publica tragedia „Meşterul”, prelucrare a unei legende populare în care influenţe din Nietzsche se împletesc cu trăiri personale. Premiată la un concurs dramatic, piesa va fi pusă în scenă în 1916. Mijloacele de existenţă şi le asigură traducând pentru editura ateniană Fexi cărţi de filozofie şi ştiinţă. Un an mai târziu, în 1911, se căsătoreşte, la Iraklion, cu Galatia Alexiou. Poetă, prozatoare, dramaturg, Galatia Kazantzakis (1881-1962) va ocupa un loc de seamă în viaţa literară elenă. Căsătoria, timp de 16 ani, a celor doi oameni de litere, intelectuali cu firi şi caractere opuse, va reprezenta pentru Kazantzakis, una dintre cele mai frământate perioade din viaţa sa. În 1926, căsătoria va eşua într-un divorţ. În romanul „Oameni si supraoameni” (1957), capodopera sa, Galatia va zugrăvi calvarul convieţuirii cu Nikos.

Înscris ca voluntar în armată în timpul Războaielor Balcanice, va servi la biroul special al primului-ministru, Eleftherios Venizalos. Un punct de răscruce din biografia sa îl constituie întâlnirea cu Anghelos Sikelianos (1884-1851), personalitate de prim-plan a literaturii elene, de care-l va lega o strânsă prietenie.

Timp de un an (1916-1917), Nikos, împreună cu Gheorghios Zorbas, va încerca să pună pe roate exploatarea unei mine de lignit la Prastova, în sudul Peloponesului. Gheorghios Zorbas (1870-1941), originar din Halkidiki, un om din popor, cu maniere simple, un idealist fără pereche, pe care Kazantzakis l-a cunoscut la Muntele Athos, a reuşit să-l atragă pe scriitorul cretan în această aventură ce va deveni peste trei decenii nucleul cărţii „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas”. S-au păstrat câteva scrisori „pline de pitoresc” adresate de Zorbas fostului său asociat de afaceri.

Pe lângă „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas”, a scris şi alte romane de referinţă, precum: „Hristos răstignit a doua oară”, „Raport către El Greco”, „Ultima tentaţie a lui Hristos”, „Fratricizii”.

Cărti de Nikos Kazantzakis


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON