Pompiliu Marcea

Biografie şi Bibliografie

 -
Pompiliu Marcea s-a născut în satul Ştefăneşti, judeţul Gorj, fiind primul dintre cei trei copii ai familiei Marcea. La vârsta de trei ani ai săi, familia se stabileşte în satul Colibaşi, comuna Scoarţa, judeţul Gorj. După ce urmează 7 clase primare la şcoala din satul natal Colibaşi, învăţătorul său Victor Ciudin a remarcat vocaţia sa către literatură şi hotărăşte împreună cu familia, ca acesta, să urmeze Şcoala Normală din Tg-Jiu. În perioada anilor 1942-1950 a fost un elev eminent al şcolii fiind primul admis pe listă, absolvind tot aşa după cum spunea dirigintele său domnul profesor Victor Andriţoiu. În vara anului 1950 a intrat la Universitatea din Bucureşti, fiind remarcat de Tudor Vianu şi după absolvirea facultăţii a rămas asistentul acestuia, urcând toate treptele universitare până la gradul de profesor universitar. În anul 1968 şi-a luat într-un mod remarcabil titlul, de doctor în ştiinţe cu o lucrare despre opera lui Ioan Slavici.
Iată ce spune C. Stănescu despre perioada anilor'60 :
'' Modelul său pare a fi până la un punct Tudor Vianu, cel pe care l-a şi numit „un aristocrat, un Nestor al culturii", coexistând fericit cu cealaltă jumătate „romantică" a modelului nostru cultural G. Călinescu, pe care tot el cu o intuiţie profundă şi o norocoasă expresie l-a botezat „un Achile al artelor". Între aceşti mari poli ai culturii române se situează profesorul Pompiliu Marcea, însuşi, de sub a cărui mască „apolitică" răzbate însă fondul unui nedomolit spirit „pandur". Nu ne-am înţeles ”programatic" niciodată cum să procedăm ”scandalului”partinic provocat de apariţia câte unei cărţi- multora le făcusem „referatul" de editură - să o luăm înaintea ”indicaţiei” şi astfel să o dezamorsăm. Citea repede şi până ce zeloşii informau partidul despre ”primejdiile” ascunse în paginile cărţii, recenzia era scrisă şi publicată.
Dintre numeroasele exemple voi cita doar ”Vocile nopţii” de A. Buzura, carte pe care, ca multe altele, Pompiliu Marcea s-a grăbit s-o recenzeze elogios în „Scînteia" ceea ce n-a împiedicat să fie făcută „praf" în ”Săptămâna”. Vreau să vă spun , astfel că Pompiliu Marcea, cu admirabilă conştiinţă profesională şi curaj civic s-a implicat fără surle şi trâmbiţe în destinul cărţilor importante-ale literaturii române de la Marin Preda până la Eminescu. Acest stil pandur al implicării sale în apărarea valorilor culturii naţionale a culminat cu dramaticele episoade din jurul vol. IX din ”Opere” de Eminescu, pe care şef rabinul Moses Rosen 1-a „demascat" ca antisemit, cerând în 1981, retragerea volumului din circulaţie. Puţini intelectuali români ai vremii au intervenit atunci, ca profesorul Pompiliu Marcea contra acestei campanii de discreditare şi demolare a poetului naţional, iar unii dintre cei puţini care i s-au asociat, s-au retras repede, speriaţi de amploare; implicaţiile „cazului". Spre gloria lui, criticul şi istoricul literar Pompiliu Marcea rămas singur şi neclintit în tranşarea acestei bătălii culturale pe care a câştigat-o, care se pare cu riscul vieţii."
Concomitent cu munca de catedră profesorul Pompiliu Marcea a avut o sete de a scrie cărţi cum ar fi :-1961 - apare monografia despre „Alexandru Sahia" - la Editura Pentru Literatură
- 1965 - "apare monografia „Ion Slavici" ce a ajuns la a 13-a ediţie şi public la aceeaşi editură
-1967 - apare cartea „Ion Slavici" în limba franceză la Editura Meridiane
-1972 - apare cartea „Convorbiri literare şi spiritul critic" la Editura Minerva
-1976 - apare cartea „Lumea operei lui Sadoveanu" la Editura Eminescu
-1977 - apare cartea „Umanitatea sadoveniană de la A la Z" la Editura Eminescu, care este unică în literatura română de acest gen.
Iată ce spune Şerban Cioculescu în „România literară" despre ea :
"Cartea lui Pompiliu Marcea este cea dintâi care oferă cititorului o privire circulară asupra vastităţii universului uman a celui mai fecund şi talentat dintre povestitorii români. Nimeni n-ar fi bănuit, până la apariţia recentei cărţi a lui Pompiliu Marcea că peste trei mii de personaje, unele istorice cele mai multe imaginare mişună opera lui Mihail Sadoveanu"
1979- apare cartea „Lecturi fidele" la Editura Cartea Românească
1980- apare cartea „Mihail Sadoveanu" la Editura Cartea Românească
1982- apare cartea „Varietăţi critice" la Editura Cartea Românească
1983- apare cartea „Concordanţe şi controverse" la editura Eminescu
1985 - apare post-mortem cartea „Atitudini critice" la Editura Cartea Românească
A mai lăsat un roman în manuscris de 700 de pagini care se intitulează ”Pacient în Galapagos" şi care nu a fost publicat, deoarece i s-a cerut să scoată cca. 50 - 60 de pagini, ce atingeau regimul de atunci. A scris şi publicat peste 2.500 de articole în revistele şi ziarele vremii şi cam tot atâtea emisiuni la radio şi televiziune.
Pe data de 1 aprilie 1975, se stinge din viaţă şi mama scriitorului la vârsta de 72 de ani, iar la numai 10 ani după moartea mamei pe data de 27 martie 1985, la vârsta de 57 de ani neîmpliniţi se stinge din viaţă într-un mod tragic, neelucidat, profesorul şi scriitorul Pompiliu Marcea, vârstă la care spunea că de acum înainte poate să se aşeze mai bine la scris şi să dea literaturii române noi opere monumentale care să-i întregească valoarea spirituală. Referitor la tragica dispariţie a criticului , prozatorul Fănuş Neagu scria: "Moartea lui stranie mă nelinişteşte şi acum, a fost o moarte naturală sau comandată? Înclin spre a doua formulă a frazei. Profesorul Marcea era un om de cultură rară , de o înţelegere perfectă şi de o iubire fără de seamăn pentru Eminescu şi neamul românesc. Nu vreau să cred - şi mă bântuie îndoiala- că profesorul Pompiliu Marcea fost înjunghiat de duşmanii celui mai mare poet al nostru."
Scriitorul Marin Sorescu spunea: "Profesorul Pompiliu Marcea a fost o figură luminoasă a literelor scrise româneşti, un om de o mare nobleţe sufletească , înzestrat cu alese însuşiri umane şi spirituale , cu dragoste pentru valorile perene ale literaturii române. Consider cartea "Umanitatea sadoveniană de la A la Z" o operă importantă care rămâne un model de cercetare pentru un clasic al literaturii române. În general întreaga operă critică a lui Pompiliu Marcea ar trebui editată şi reeditată pentru a fi readusă în circuitul firesc." Elogios vorbeşte despre critic şi scriitorul Dinu Săraru : "Pompiliu Marcea, criticul şi istoricul literar, profesorul universitar, gazetarul împătimit autor al unor tomuri care au presupus un travaliu cu adevărat impresionant, a fost în acelaşi timp necontenit un luptător pentru afirmarea fiinţei spirituale româneşti, de o tenacitate, de o patimă şi de o dăruire care a mers până la sacrificiul de sine, care toate la un loc îl fac absolut inconfundabil în peisajul cultural românesc al unor vremi nu de puţine ori potrivnice vocaţiei sale. Profesorul Pompiliu Marcea a fost un mare Român la catedra de literatură română a Universităţii din Bucureşti şi a unor importante universităţi europene, a fost un cărturar împătimit de valorile naţionale cărora, aşa cum s-a întâmplat cu Slavici şi Sadoveanu, le-a ridicat monumente de erudiţie. Pompiliu Marcea a fost un cărturar care a suferit enorm pentru toate atingerile - aici şi aiurea- spiritualităţii româneşti şi n-a pregetat să plătească cu propria viaţă, într-o bătălie care iată nu s-a terminat din păcate dar care are în el, în statura lui morală de mare cărturar patriot. "
Profesorul universitar doctor Ion Dan Bălan spune: "Iată de ce putem spune că odată cu stingerea din viaţă a lui Pompiliu Marcea , cultura română a piedut într-un singur om pe mai mulţi slujitori ai ei: un educator şi un profesor de vocaţie stimat de colegii serioşi şi de generaţiile tinere care au ştiut să vadă în el un model de seriozitate şi abnegaţie profesională, un critic talentat şi onest, un istoric literar erudit care a trudit fără cruţare de sine, pentru a înălţa un monument durabil gândirii şi sensibilităţii noastre naţionale, un publicist inspirat, cu nerv polemic. Îndrăzneţ şi consecvent militant pentru respectul identităţii noastre spirituale, pentru ideile etice şi estetice ale poporului din rândurile căruia s-a ivit, pentru apărarea valorilor româneşti necontenit ameninţate de o monstruoasă coaliţie de cai troieni. Viaţa şi lupta fiului de ţărani Pompiliu Marcea sunt simbolice şi reprezentative pentru întreaga generaţie care şi-a lăsat tinereţea, talentul şi vigoarea spirituală pe temeliile templului culturii noastre naţionale, precum Ana lui Manole viaţa în zidurile Mănăstirii de la Argeş. Pompiliu Marcea avea curajul opiniilor, dar ştia să le respecte pe ale altora. Avea cultul culturii naţionale dar n-o înţelegea simplist, etnocentrist şi n-o opunea antagonic altor culturi naţionale, pe care le-a promovat la noi împreună cu alţi colegi de generaţie precum Dan Grigorescu, Valeriu Rîpeanu şi Modest Moraru."
În numărul din data de 01.03.2005 al săptămânalului de cultură şi atitudine "Adevărul literar şi artistic" ni se dezvăluie o mostră de curaj a profesorului. Iată ce-i spunea Pompiliu Marcea lui Nicolae Ceauşescu cu prilejul unei întâlniri cu scriitoriii desfăşurată la data de 26 august 1980: "[...] Încep cu absenţa din librării a cărţilor, mai ales a celor bune, începând cu cele clasice şi continuând cu cele contemporane. Tirajele sunt total insuficiente, există cărţi care nici nu se văd în librării, nu se vând aici, care se vând la suprapreţ. Spre exemplu "Cel mai iubit dintre pământeni" s-a vândut cu 200 lei, a ajuns acum la 300-400 lei. Nu alta este situaţia "Fiului secetei" (nota mea - autor Ion Lăncrănjan). Se creează o adevărată psihoză, preţul atât de ridicat se schimbă în sine. Ultimul volum de poezii al lui Marin Sorescu n-a fost văzut pe nicăieri." Poate că această luare de poziţie a constituit un omagiu adus de profesor lui Marin Preda, de la a cărui dispariţie trecuseră doar câteva luni.
Din păcate, astăzi numele criticului este aproape uitat. Revistele literare importante, de altfel puţine la număr, omit, cu o tristă şi condamnabilă consecvenţă, să readucă în actualitate numele unor scriitori care s-au afirmat în primele decenii de după război, într-un context istoric şi ideologic cu totul special. Dacă, până la urmă curajul unui scriitor nu poate fi asimilat unei categorii estetice, cel puţin opera criticului literar Pompiliu Marcea merita mai mult. Readucerea în circuitul literar a lucrărilor sale ar putea constitui pentru generaţiile de astăzi un model de introducere în operele lui Eminescu, Slavici sau Sadoveanu. Într-un context literar în care "sincronizarea" şi "europenizarea" literaturii române - noile comandamente ale culturii române actuale - au devenit „locuri comune" , în care dezbaterile despre aşa-zisul „colaboraţionism” al unor scriitori precum G. Călinescu, T. Arghezi, M. Sadoveanu nu mai intrigă (miră) aproape pe nimeni, poate că uitarea îşi găseşte anumite justificări, oricât de triste ar părea ele. Pompiliu Marcea a făcut onoare ţării şi era mândru să spună că este gorjean, că toate titlurile şi premiile Academiei, scrierilor sale etc. le-a obţinut datorită minţii cu care a fost înzestrat de mama sa şi Dumnezeu, datorită unei munci asidue.
Profesorul şi scriitorul Pompiliu Marcea, ilustru cărturar rămâne scriitorul gorjean, de rezonanţă naţională, ce şi-a adus o contribuţie deosebită la sporirea tezaurului culturii române, al literaturii şi în mod deosebit al istoriei şi criticii literare.
Pompiliu Marcea este indiscutabil personalitatea literară cea mai proeminentă dată de Gorj literelor româneşti după al doilea război mondial.
Parafrazândul pe Edgar Papu care spunea despre Tudor Vianu că este un "Sadoveanu al gândirii", fără rezerve despre Pompiliu Marcea se poate spune că este un "Brâncuşi al literelor româneşti."
Ion Marcea

Cărti de Pompiliu Marcea


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON