Romulus Dianu

Biografie şi Bibliografie

 -
Romulus Dianu (pseudonim al lui Romulus Dima; n. 22 mar. 1905, Bucureşti - d. 25 august 1975, Bucureşti); prozator, publicist şi poet. A debutat cu o poezie în revista "Ramuri fragede" a Colegiului "Sf. Sava" pe când era în clasa a VII-a. A colaborat apoi la "Rampa", "Cotidianul (Brăila)", "Adevărul literar şi artistic", "Ţara de Jos", "Cetatea literară", "Contimporanul" (unde se pare că a publicat o pictopoezie, Autoportret), "Universul literar", "Bilete de papagal" şi, în deceniile ulterioare, la "Viaţa literară", "Vremea", "Azi", "Familia", "Săptămâna CFR", "Glasul patriei", "Argeş", "România literară" etc.
În 1944 este epurat din presă şi condamnat la 20 de ani temniţă grea la Poarta Albă şi Gherla (este eliberat în 1956).
SCRIERI: Viaţa minunată a lui Anton Pann (în colaborare cu Sergiu Dan), Bucureşti, 1929, ed. 2 (Nastratin şi timpul său), Buc., 1934; Adorata, Buc., [1930]; ed. 2 Craiova, 1984; ed. 3 [Bucureşti], 1992; Nopţi la Ada-Kaleh, Buc., [1932]; ed. 2 Bucureşti, 1970; ed. 3 [Bucureşti], 1990; Târgul de fete, Buc., [1933]; Trandafirii de octombrie şi alte surâsuri, Buc., 1971; Fauna bufonă. Pseudozoologicon, I-II, Buc., 1972-75; Fata de la Suza, Buc., 1982; ed. 2 (Esthera), îngr. Corneliu Popescu, postfaţă Paul Dugneanu, Buc., 1995.
A mai scris şi o plachetă de versuri, "Carmen miserabile". Manuscrisul de la această plachetă a fost pierdut de editura la care a fost predat. Câteva poezii care se pare că au aparţinut acestui ciclu au fost dăruite lui Emil Manu, care le-a publicat în 2001 la revista România literară.

Ce spune Emil Manu despre Romulus Dianu:
"Jurnalist român, reporter subtil şi remarcabil ,,foiletonist de pagina a doua", cum îl caracterizează Perpessicius, colaborator apropiat al lui Nicolae Titulescu (al cărui secretar a fost timp de un deceniu), Romulus Dianu (1905-1975) e, azi, aproape uitat. L-am cunoscut prin 1970 (înainte cu 5 ani de moarte). Am fost vecini şi aproape seară de seară ne vizitam şi-mi povestea, cu o voce de un calm angelic, mai ales întâmplări din cariera sa diplomatică. A fost unul din cei mai apropiaţi prieteni ai lui Ion Vinea şi ai marelui gazetar Pamfil Şeicaru. Un intelectual fin şi discret. Ştia foarte multe, dar nu se umfla în pene, ca mulţi dintre colegii săi, mai puţin dotaţi decât el...
I-am citit toate cărţile scrise fie singur (romanele Adorata şi Nopţi la Ada-Kaleh) sau în colaborare cu cel mai bun prieten Sergiu Dan (romanul Viaţa minunată a lui Anton Pann). După război este condamnat la închisoare pentru delicte de presă, ca mai toţi jurnaliştii din epocă, acuzaţi că au ,,ponegrit" ,,luminoasa transformare a lumii în drum spre cea mai dreaptă orânduire din istoria omenirii" (expresia este un citat din sentinţa de condamnare). După ieşirea din închisoare a fost nevoit să-şi câştige pâinea cu munci necalificate: salahor, vânzător de cărţi, tăietor de lemne. După această infernală căutare a unui echilibru spiritual se linişteşte, devenind pensionar al Uniunii Scriitorilor la propunerea lui Ion Caraion. Autorul Cântecelor negre îl întâlneşte vânzând cărţi într-un pasaj şi-l obligă să vină a doua zi la Zaharia Stancu şi gazetarul devine un om între oameni, cum îi place să-l ironizeze pe Camil Petrescu.
În ultimii cinci ani de viaţă a scris trei cărţi de proză."

Cărti de Romulus Dianu


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON