Ruxandra Niculescu

Biografie şi Bibliografie

 -
Ruxandra Niculescu (28 martie 1949, Bucureşti) este o poetă. Este fiica Mariei Niculescu (născută Ivan), dansatoare la Teatrul Alhambra din Bucureşti, şi a lui Vlad Niculescu, artist plastic, fondatorul secţiei de „artă a metalului" la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu". După absolvirea Facultăţii de Limba şi Literatura Română la Universitatea din Bucureşti, lucrează ca lector la Editura Minerva (1973-1979). În 1969 debutează cu poezii la revista „Luceafărul", colaborând în continuare la „Viaţa românească", „Orizont", „Ateneu", „Steaua".

În 1976 publică antologia Basmele călătoriilor în timp, însoţită de un eseu despre paradoxul temporal în basmul fantastic. În 1978 scoate ediţia critică a lucrării Basmele române în comparaţiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice de Lazăr Şăineanu. În 1979 părăseşte România şi se stabileşte în Germania, unde va rămâne 15 ani. În 1989, sub semnătura Ruxandra Gheorghita, publică primele poezii în limba germană şi tot atunci îi apare placheta Die Zeremonie der Erinnerung.

Publică poeme în revistele „LiteraturBOTE", „Literatur um 11", „Marburger Literaturalmanach", „Sirene", „Neue Sirene" şi în antologiile Europa im Gedicht. Lyrik des XX. Jahrhunderts (1993) şi Fur dich, mein Freund (1994). Din 1990 începe să semneze din nou cu numele de dinaintea căsătoriei cu istoricul literar G. Gheorghiţă. În 1992 petrece un an în Statele Unite (la Universitatea Princeton), iar în 1994 se stabileşte la Zurich. Revine cu poezii şi povestiri în limba română, mai întâi în revista „Luceafărul". În 1998 îi apare cartea de poeme Meseria exilului, urmată de Oglinzi părăsite (2001).

Motivele din Meseria exilului sunt sugerate de rama anunţată în titlu. Critica de întâmpinare a stăruit îndeosebi pe motivul exilului biografic real, însă acesta este numai un pretext pentru etalarea unui „exil" mult mai profund, a disconfortului provenit din inaderenţa la realitate a unei structuri sensibilizate până la paroxism, şi anume sensibilitatea artistului care îşi trăieşte condiţia sub marea panică stârnită în primul rând de agresiunea lucrurilor imediate: „De ura lucrurilor nu voi scăpa. / Scaunul, patul, cuierul şi covorul / îmi pregătesc omorul. / Când le ating mă muşcă de mâini. / Îmi ronţăie amintirile. / Cum închid ochii / le simt în oase privirile. / Ele mă răstignesc cum adorm / în cuiele dinţilor de lemn şi mătase. / Nu e nimeni în cameră şi totuşi / aud zgomot de coase" (lira).

Vitalizarea şi tirania lucrurilor, transpusă de Niculescu aproape cu voluptate, a determinat trimiterea la ultimul volum de versuri de Marin Sorescu, Puntea, în care răzvrătirea obiectelor familiare împotriva „stăpânului" era un semn al apropiatei sale extincţii (Daniel Cristea-Enache). Dacă Moartea este personajul tragic, viclean şi ameninţător din veşnicie, reversul ei poate fi aflat în întâlnirea cu un Dumnezeu umanizat, pe fundalul unui panteism încântător.

În Cină de taină se poate descoperi un fel de tovărăşie cu divinitatea, ca într-un psalm arghezian, doar că la Niculescu aceasta se produce într-o fermecătoare domesticitate, dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină. / Vino, Doamne, să bem din paharele grele lumină / şi s-adormim apoi beţi pe covoare. / Ochii maicii din icoana de lemn sclipesc. / Timpul arde-n sobă cu pocnete rare. / Noi mestecăm la masa veche, eu gândurile tale / tu gândurile mele amare."

În Oglinzi părăsite se accentuează ipostazele omului supus degradării biologice aduse de inevitabila „mare trecere": „Cineva pleacă / din mine / fără să-şi ia / rămas-bun", mărturiseşte poeta în Uitare, deşi ea scrie tocmai împotriva uitării identităţii şi a tiparului lingvistic de reprezentare şi expresie a eului.

Opera literară

• Die Zeremonie der Erinnerung, Kassel, 1989;
• Meseria exilului, Bucureşti, 1998;
• Oglinzi părăsite, Bucureşti, 2001.

Ediţii

• Basmele călătoriilor în timp, Bucureşti, 1976;
• Lazăr Şăineanu, Basmele române în comparaţiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice, prefaţă de Ovidiu Bârlea, Bucureşti, 1978.

Cărti de Ruxandra Niculescu


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON