Tudor Vianu

Biografie şi Bibliografie

 -
Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu  - d. 21 mai 1964, Bucureşti) a fost un estetician, critic şi istoric literar, poet, eseist, filosof şi traducător român. Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 - 1965). Fiul său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru şi scriitor.

Biografie

Doctoratul

În anul 1915 devine student la Facultatea de Filosofie şi Drept din Bucureşti. Obţine titlul de doctor în filosofie al Universităţii din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondenţă susţinută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creaţia lui a acoperit exact patru decenii: de la apariţia în 1924, în germană, a volumului de debut, totodată şi primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susţinută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universităţii din Tübingen, (în noiembrie 1923), Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische Dichtung (Problema valorizării în poetica lui Schiller) şi până la volumul apărut postum Arghezi, poet al omului, purtând subtitlul „Cântare Omului” (explorând un domeniu al literaturii comparate), ultimul său studiu antum, intrat la tipar chiar în ziua dispariţiei autorului şi apărut după puţin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei Gândirea, mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuşi era puternic influenţat în epocă.

Anii de formare

Revine în ţară în anul 1924 şi devine suplinitor la Universitate. Teza de doctorat îi apare în limba germană sub titlul Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Teza a fost tradusă şi publicată în volumul al şaptelea din seria de Opere. În anul 1925 a publicat două volume, Dualismul artei şi Fragmente moderne. În anul 1927 devine docent în estetică. Apare în formă litografiată cursul de Estetică generală. Abia în anul 1930 devine conferenţiar definitiv la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Tot în acest an publică studiul Poezia lui Eminescu. Sunt evidenţiate în special izvoarele antice şi cele germane, cu accent special pe influenţa filosofiei lui Arthur Schopenhauer.

Esteticianul

În anul 1931 apare volumul Arta şi frumosul. Din problemele constituţiei şi relaţiei lor. În anul 1932 publică volumul Arta actorului în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referinţă în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat Influenţa lui Hegel în cultura română. Anul 1934 este deosebit de fast pentru cariera sa academică, îi apar două volume, primul volum din Estetica sa, în care sunt incluse capitolele Problemele preliminare ale esteticii, Valoarea estetică şi atitudinea estetică şi Opera de artă, iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părţi, Structura şi creaţia artistică şi Receptarea operei de artă. În 1934 publică şi Istoria esteticii de la Kant până astăzi la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 îşi adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia Filosofie şi poezie, cu precizarea că, în ediţia a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deşi titlul se păstrează acelaşi. În 1941 tipăreşte Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută şi mai comentată dintre cărţile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observaţia conştiinţei.

Purgatoriul

După reforma învăţământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică şi preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Între 1945 şi 1946 a fost ambasador al României la Belgrad şi a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultăţii, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicţionarul limbii române moderne şi la Dicţionarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.

Apoteoza

După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar şi se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M.Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul Studii de literatură universală şi comparată. Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii Probleme de stil şi artă literară şi Problemele metaforei şi alte studii de stilistică. În anii 1961 şi respectiv 1963 apar Jurnalul, un pseudo jurnal de fapt conţinând texte cu caracter publicistic, şi Idei trăite, volume în care Tudor Vianu îşi creionează personalitatea de umanist şi filolog complet, de om al Renaşterii. În 1964 moare la Bucureşti pe data de 21 mai, din cauza unui infarct miocardic, exact în ziua când intra la tipar volumul Arghezi, poet al omului.

Activitate ştiinţifică

Este fondatorul şcolii de stilistică a Facultăţii de Litere din Bucureşti şi iniţiator al catedrei de literatură universală, căreia i-a fost multă vreme şef. Tudor Vianu a fost profesor titular de estetică, director al Teatrului Naţional (1945).

Opera

Selecţie din scrierile publicate (1925-1945)

    * Dualismul artei (1925)
    * Poezia lui Eminescu (1930)
    * Arta şi frumosul (1931)
    * Arta prozatorilor români (1932)
    * Idealul clasic al omului (1934)
    * Estetica, 2 volume (1934-1936)
    * Filosofie şi poezie (1937)
    * Introducere în teoria valorilor (1942)
    * Istoria literaturii române moderne - în colaborare cu Şerban Cioculescu şi Vladimir Streinu (1944)
    * Filosofia culturii (1945)

Cărţi scrise după 1947

    * Probleme de stil şi artă literară (1955)
    * Cervantes (1955)
    * Racine (1955)
    * Voltaire (1955)
    * Literatură universală şi literatură naţională (1956)
    * Problemele metaforei şi alte studii de stilistică (1957)
    * F.M. Dostoievski (1957)
    * Versuri (1957)
    * Ideile lui Stendhal (1959)
    * Alexandru Odobescu, monografie (1960)
    * Studii de literatură universală şi comparată (1960)
    * Schiller (1961)
    * Jurnal (1961), ed. a II-a (1970)
    * Dicţionar de maxime comentat (1962)
    * Arghezi, poet al omului (1964)
    * Despre stil şi artă literară (1965)
    * Studii de literatură română (1965)
    * Postume (1966)
    * Studii de stilistică (1968)
    * Scriitori români, vol. I-III (1970-1971)
    * Scriitori români din secolul XX (1979)

Cărti de Tudor Vianu

Cartea Voltaire
  1.  Detalii
  2.  Adaugă in coş

  3. Preţ 30.00 RON

Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON