Chenonceau - Diane de Poitiers posant dans les jardins devant le Primatice - Greff

Descriere Titlu

Castelul Chenonceau (franceză Château de Chenonceau) este un castel situat în Franţa, în apropierea satului Chenonceaux din departamentul Indre-et-Loire. Chenonceau este unul dintre cele mai celebre şi admirate castele de pe Valea Loarei.

Castelul a fost construit pe locul unei mori fortificate de pe râul Cher, prima menţiune scrisă despre acesta datând din secolul XI. A fost supranumit castelul femeilor, faimă datorată personajelor istorice feminine care şi-au lăsat amprenta asupra lui. Cele şase femei care au stăpânit castelul sunt :

    * În 1513, Thomas Bohier şi soţia sa Catherine Briçonnet îl renovează în stil italian renascentist.
    * Henric al II-lea al Franţei, soţul Caterinei de Medici, îl face cadou celebrei sale amante Diane de Poitiers, în 1547.
    * La moartea Caterinei şi a fiului său, văduva sa Louise de Lorraine-Vaudémont (ultima regina din casa de Valois) înveşmântează Chenonceau în negru până la moartea sa.
    * În secolul XVIII proprietara sa este Madame Dupin, strămoş al faimoasei George Sand (1804-1876), care reînvie fastuoasele zile de glorie de acum două secole prin deschiderea unor celebre saloane artistice la care vor participa personalităţi marcante ale vremii.
    * Începând cu 1864, Madame Pelouze restaurează clădirea, iar în 1972 familia de Menier deschide un Muzeu de ceară.

Istoric

Primii stăpâni ai castelului Chenonceau au fost familia de Marques, care a ridicat între secolele XII-XV o moară fortificată şi un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu iniţial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.Două decenii s-au luptat pentru a-şi păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care, prin funcţia sa de perceptor al impozitelor sub trei monarhi, a dispus de resursele necesare pentru a cumpăra, parcelă cu parcelă, domeniul.În 1512, Bohier a reuşit să preia întreaga proprietate, a demolat vechile clădiri, cu excepţia unui donjon, şi a construit între 1513-1521 un nou castel.Funcţia sa însa i-a răpit tot timpul, a fost plecat şi în campania italiană aşa că , practic, constructorul noului edificiu a fost soţia sa Catherine Briçonnet, a cărei influenţă şi-a pus amprenta asupra alegerii locului, distribuţiei spaţiilor şi primelor decoraţii interioare.Bohier a murit in 1524, soţia sa, doi ani mai târziu.Fiul lor a trebuit să cedeze castelul regelui Francisc I (1494-1547), marele patron al Renaşterii franceze.

Fiul său, Henric al II-lea al Franţei (1519-1559), soţul controversatei Caterina de Medici (1519-1589), atunci când s-a urcat pe tron a dăruit Chenonceau favoritei sale, Diane de Poitiers, văduva lui Louis de Brézé, strălucitor de frumoasă, chiar şi la o vârstă înaintată (era cu 20 de ani mai în vârstă decât regele). Ea este cea care va ordona construirea podului suspendat peste Cher din banii proveniţi din impozitul pe clopote, şi a magnificelor grădini ce-i poartă numele apelând la serviciile arhitectului Philibert Delorme.

În 1559 când Henric al II-lea al Franţei a fost grav rănit la un turnir, Caterina a preluat controlul, interzicând accesul Dianei de Poitiers în preajma bolnavului, în pofida repetatelor chemări ale acestuia. După moartea lui, Caterina a exilat fosta amantă a regelui, şi pentru prima oară a fost capabilă să exercite puterea conferită de statutul de regină.Aceasta s-a razbunat pe Diane de Poitiers, luandu-i castelul în schimbul celui de la Chaumont.Aceasta s-a retras la Anet, unde a murit în 1566.

Înaintea morţii sale, în 1589, Caterina de Medici dăruieşte castelul Chenonceau nurorii sale Louise de Lorraine-Vandémont, soţia regelui Henri al III-lea care după asasinarea acestuia, s-a izolat aici, impunând o atmosferă sumbră, dominată de culorile alb-negru ale doliului.Istoria i-a păstrat numele de Regina Albă , pentru că a respectat până la moartea sa în 1601, doliul alb, regal.

Castelul trece apoi în proprietatea nepoatei Louisei, Francoise de Lorraine-Mercoeur, căsătorită cu César de Bourbon, fiica lui Henri al IV-lea şi a Gabriellei d’Estrées.Apoi fiul lui César, Louis de Vendome intră în posesia castelului şi în sfârşit Louis-Joseph de Vendome câstigătorul lui Villaviciosa, bătălie care asigura lui Philippe al IV-lea, tronul Spaniei.

Un timp castelul a fost abandonat în secolul 18, după care a intrat în proprietatea perceptorului regal Claude Dupin pe 9 iunie 1733.Soţia sa , Madame Dupin, bunica lui George Sand, mare iubitoare de literatură, a întreţinut la Chenonceau un salon frecventat de artişti şi literaţi: Georges de Buffon (1707-1788), Jean-Jaques Rousseau (1712-1778), Voltaire (1694-1778) care este, începând din 1747, preceptorul fiului lui Madame Dupin. Revoluţionarii îl cruţă de la distrugere, graţie popularităţii de care se bucura proprietara sa, care câştigase de-a lungul vieţii sale afecţiunea tuturor.

Începand cu 1864 atunci când castelul a intrat în proprietatea lui Eugène Pelouze, încep restaurările castelului.În 1913 este răscumpărat de Henri Menier, castelul rămânând de atunci în proprietatea descendenţilor săi. Astăzi, castelul este încă proprietate privată şi poate fi vizitat doar parţial.

Arhitectura

Interiorul castelului

Pentru a pătrunde în edificiu se parcurge o alee de platani, lăsând în dreapta Musée de Cires (Muzeul Figurilor de Ceară) în care 15 scene evocă istoria castelului şi principalele sale personaje.La intrare, doi sfincşi deschid drumul peste un pod basculant care traversează râul Cher şi conduce spre terasa înconjurată de şanţuri cu suprafeţe smălţuite.

În stânga, splendid parcul Dianei de Poitiers, străjuit de imobilul administraţiei. Desfăşurată simetric, în partea dreaptă, este grădina magnifică a Caterinei de Medici.Pe terasă se ridica donjonul vechiului castel Marques, remaniat de Bohier.Pe el sunt înscrise iniţialele TBK (Thomas Bohier şi Katerine) care se regăsesc şi în alte locuri din castel, ca şi deviza „S’il vient à point, me souviendra” („Dacă se va împlini – construcţia castelului, vă va aminti de mine”).Alăturată, o fântană cu emblema familiei Marques, un vultur şi o himeră.

Castelul de forma rectangulară, cu turnuri rotunde în colţuri, are la bază în albia râului, doi din stâlpii masivi de fundaţie ai morii iniţiale.

Cele patru săli ale parterului sunt deservite de un vestibul cu bolţi în ogivă.La stânga, Camera Gărzilor este decorată cu tapiserii flamande din secolul al XVI-lea, cu reprezentări din viaţa de curte şi scene de vânătoare.În încăpere se mai află cuferele care serveau la transportul argintăriei, vaselor etc, atunci când curtea işi schimba reşedinţa.

Capela alaturată conţine, deasupra uşii de la intrare, o statuie a Fecioarei, apoi o altă statuie Fecioara cu Pruncul din secolul al XVI-lea, din marmură de Carrara, de Mino de Fiesole, şi picturi religioase de Sassoferato, Alonso Cano, Jouvenet etc.

Biblioteca , redusă ca mărime, are un plafon (1525) cu o decoraţie considerată ca noutate în epocă şi tablouri de Andreea del Sarto, Bassano, Jouvenel.

În Dormitorul Dianei de Poitiers se remarcă şemineul executat de sculptorul Jean Goujon, două mari tapiserii: Triumful Forţei şi Triumful Carităţii, şi tabloul Fecioara cu copilul, de Murillo.

În Camera Verde a Caterinei de Medici, care a servit drept cabinet de lucru în timpul regenţei sale, se găsesc tablouri de Tintoretto, Jordaens, Jouvenel, Van Dyck, Veronese etc şi o tapiserie cu un colorit de excepţie, inspirată din decoperirea Americii.

Peste podul cu cinci arcade, arcuit deasupra râului, se afla Galeria Caterinei de Medici cu două etaje având 18 ferestre; este decorată cu efigiile Sfântului Ioan, patronul castelului Chenonceau, şi Fecioarei (în maniera lui Lucca della Robia ) precum şi cu medalioane ale unor oameni celebri.La extremităţi are două şemineuri, din care cel sudic este pur decorativ, în el fiind uşa de ieşire pe malul stâng al râului.În primul Război Mondial galeria a fost folosită ca infirmerie.

În Camera lui Francisc I pot fi admirate „Cele Trei Graţii”, tablou de Van Loo, un autoportret de Van Dick, „Arhimede” de Zurbaran, şi „Diane de Poitiers ca Zeiţă a Vânătorii”, de Primace.

Salonul Ludovic al XIV-lea, vecin, are căminul renascentist marcat cu emblemele lui Francisc I şi Claude de France;este ornat cu lucrări de Rubens, Nattier, Van Loo şi cu un portret al lui Ludovic al XIV-lea, de Netscher.

Urcând pe scara cu rampă dreaptă, gândită de Catherine Briçonnet (înlocuind cu succes scările „în şurub”, uzitate până atunci), după ce se admiră sculpturile „Legea Veche” şi „Legea Nouă” se ajunge în Vestibulul Catherine Briçonnet de la etaj, ornat cu tapiserii de Oudenaarde (oraş flamand celebru pentru tapiseriile de aici), cu scene de vânătoare şi efigii în marmura de Carrara ale împăraţilor romani, aduse de Caterina de Medici de la Roma.

Vestibulul corespunde în camera Gabriellei d’Estrées împodobit cu tapiserii din aşa-zisa serie a „Lunilor lui Lucas” şi o tapiserie ce o reprezintă pe Sfânta Cecilia (secolul XVII) patroana muzicienilor.

Tot la etaj este şi dormitorul Caterinei de Medici împodobit cu tapiserii flamande.În stânga patului, „Învăţătura Dragostei”, de Correggio, pictată pe lemn (spre deosebire de tabloul omonim de la Londra, executat pe pânză).

În anexe pot fi vizitate bucătăriile (mobilier, ustensile şi vase de aramă) aflate în pilonii enormi ai fundaţiei din albia râului; de fapt, sunt cămara, sala de mese, măcelăria, magazia.Între cei doi piloni, o terasă aflată pe malul apei servea la descărcarea navelor de aprovizionare; potrivit legendei, se numeşte însa „Scăldătoarea Dianei”.

Grădinile

Grădinile castelului Chenonceau sunt o mărturie remarcabilă a talentului şi rafinamentului celor două doamne care l-au decorat: Diane de Poitiers şi Caterine de Medici. Chiar de la realizarea lor, grădinile au reprezentat o parte esenţială a castelului. Când Diane de Poitiers a primit în proprietate domeniul Chenonceau, în 1547, în jurul castelului nu exista decât o simplă grădină de legume. Cum locul nu era deloc potrivit pentru necesităţile curţii, timp de 5 ani au fost făcute modificări, rezultatul fiind grădina care a primit numele creatoarei ei.În grădini sunt plantate mii de tufe ornamentale şi sute de trandafiri căţărători sau obişnuiţi.Pe domeniu sunt cultivate în jur de 40.000 de flori, plantate de două ori pe an, primăvara şi vara. Mai mult, cele peste 70 de hectare de pădure creează fără dubiu decorul perfect pentru plimbări relaxante.

De-a lungul tufelor de trandafiri căţărători şi a aleii maiestoase flancată de 16 portocali, vizitatorul descoperă bastimentul, turnul care în vremuri demult trecute adăpostea grajdurile regale; tot aici erau crescuţi viermi de mătase aduşi în Franţa de Caterina de Medici. Dupa aceasta, vizitatorul intră în curtea unei ferme din secolul al XVI-lea.În cele din urmă paşii îl duc în Grădina Florilor, unde sunt produse numeroase flori cu care se înfrumuseţează glastrele din castel, turn şi seră.Curtea fermei, construită în secolul al XVI-lea introduce vizitatorul în atmosfera filmelor istorice înainte de a pătrunde în Grădina Florilor.În fermă se gaseşte Atelierul Florilor, de unde vizitatorii pot cumpăra o mare varietate de flori sau alegemdintr-o gamă largă de aranjamente florale realizate de floriştii castelului.Magazinul este deschis de pe 1 martie până în prima săptămâna a lunii noiembrie.

De curând a fost reconstruit un labirint de grădină, dupa planurile Caterinei de Medici, în care rolul principal îl joaca arbuştii de Taxus baccatta. Locurile libere din labirint sunt umplute cu vaze decorative de metal.În centru se află un chioşc de grădina înalţat, construit de Arnaud de Saint Jouan, arhitectul şef al clădirilor istorice, care oferă o privelişte completă asupra întregii zone ale labirintului.Labirintul oferă şi ocazia de a descoperi cariatidele adaugate de Caterina de Medici pe faţada castelului; la 300 de ani după ce au fost plasate pe castel, cariatidele au fost date jos şi plasate în grădină, dar acum ele se află la locul lor iniţial, graţie arhitecţilor.

Aflată în partea de sus a castelului (din punctul de vedere al curgerii râului), grădina e protejată de eventualele inundaţii pentru că a fost construită pe o terasă ridicată.Considerată a fi un autentic "teatru" verde de peste 12.000 m², grădina lui Diane de Poitiers a fost construită conform unui plan foarte simplu: două alei diagonale se întalnesc pentru a forma patru triunghiuri; fiecare triunghi este împărţit în două, de alte alei.Farmecul grădinii vine atât din design-ul său cât şi din plantele alese: pomi fructiferi, tufe rustice, căpşuni, violete şi multe altele.

În literatură

Castelul Chenonceau este locul de desfăşurare a primei părţi a romanului lui Honoré de Balzac (1841) “Caterina de Medici”, în care este menţionat, în special, schimbul de castele care a avut loc între Diane de Poitiers, care a primit castelul Chaumont-sur-Loire şi Caterina de Medici căreia Diane i-a oferit Chenonceau.

Adaugă in coş
Preţ: 6.50 Ron

Detalii Titlu

Producător Greff
Domeniu Carti postale

Toate titlurile din domeniul Carti postale

  Alte titluri ale producătorului: Greff


Cum Cumpăr Cum plătesc Livrare
0 cărţi in coş
Total : 0 RON